Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De Moarte si de Fisc nu scapa nimeni? La altii. La noi, Fiscul ramane an de an cu prea multe creante neincasate.
Povestea Fiscului, in Romania, e incalcita. Unele pasaje din aceasta poveste sunt scrise aiurea si va fi nevoie sa fie rescrise; altele sunt inca nescrise. O mare parte a populatiei de varsta fiscalizarii fie nu plateste nici un fel de impozite, fie ii sunt impozitate numai casele si automobilele. Impozite pe activitate economica plateste doar o parte a populatiei implicate in afaceri ori in diferite munci, permanente sau ocazionale.
Fiscul se bazeaza cu deosebire pe un impozit indirect: taxa pe valoarea adaugata. Aceasta taxa supraetajata, dupa ce i s-a legat de coada, incepand din iulie 2010, un surplus de cinci puncte procentuale, aduce mai multi bani in bugetul statului. Fiindca o platim toti, pentru tot ce targuim, de la laptele pentru sugari pana la limuzinele de lux.
Din nefericire insa, taxa pe valoarea adaugata de 24 de procente umfla preturile. Face, deci, mai multa inflatie. Nu singura, bineinteles. Se asociaza cu accizele, cu temerile starnite de pretul petrolului, cu amenintarile crizei preturilor alimentare si, inainte de toate, cu mult prea marile intarzieri in procesul restructurarii.
Inflatia e tot un fel de impozit, unul perfid, pe care il plateste intreaga populatie. Impozitul pe ineficienta economica. Putem spune asadar ca, la noi, de Moarte si de… Inflatie nu scapa nimeni.
Adeptii cresterii economice prin inflatie ar putea sustine ca e bine asa. Ei intretin un mit. Acela ca mai multa inflatie poate sa aduca mai multa crestere economica. O iluzie. Nicaieri in lume, unde se seamana inflatie, nu rasare mai mult PIB. Desigur, am in vedere PIB-ul real. Fiindca, intr-adevar, preturile in crestere (cele curente) pot sa umfle PIB-ul. Dar nimeni nu se uita la PIB-ul nominal. Toata lumea se uita la cat PIB a ramas dupa ce au fost scazute efectele inflationiste. PIB-ul real. Doar acest indicator ne arata daca o tara e in recesiune sau a reluat cresterea economica.
In extrema cealalta, un alt mit este intretinut de un alt grup de analisti financiari: mitul dependentei inflatiei de cantitatea de bani. Pledoaria antiinflationista a acestui grup e corecta. Tratamentul propus e insa gresit. Pentru ca pleaca de la o analiza gresita. Nici masa monetara in totalitate, nici componenta ei cea mai lichida, numerarul in circulatie, nu se afla intre cauzele cresterii preturilor cu care societatea romaneasca se confrunta in prezent. E adevarat, inflatia ni se infatiseaza in "tinuta" monetara; preturile in crestere au expresie monetara. Dar nu vom trage de aici concluzia ca inflatia isi are cauza in dinamica monetara tot asa cum, potrivit unui cunoscut exemplu, cauzele unei crime savarsite cu o arma de foc nu sunt de ordin… balistic. Atat timp cat rata cererii de consum este negativa, dovada fiind cifrele de afaceri ale comertului cu amanuntul, in scadere constanta, nu-i putem atribui inflatiei o natura monetara.
Evident, cauzele inflatiei noastre sunt structurale. Si tot de natura structurala, prin reforme succesive, trebuie sa fie tratamentul antiinflationist.
