Inflatia politica

Degeaba explica BNR pe la seminarii cum trage de curs in jos sau de dobanzi in sus ca sa micsoreze viteza preturilor. Atat timp cat nu exista vointa politica, batalia cu inflatia nu va fi castigata.

Atunci cand urmaresti pietele financiare zi de zi exista pericolul sa te pierzi in detalii si sa nu mai vezi imaginea de ansamblu a economiei. Fiecare dintre noi avem insa cate un mod de a ne distanta de fluctuatiile zilnice ale cursului sau dobanzii - un film, o prezentare.

Pelicula "Unde mi-am petrecut sfarsitul lumii", mi-a confirmat inca o data ca despartirea de comunism a fost benefica pentru societatea romaneasca. Beneficiul major din punctul meu de vedere s-a materializat in deschiderea drumului catre economia de piata. Filmul mi-a adus aminte de efectele alocarii ineficiente a resurselor si de controlul preturilor, de productia pe stoc si de cozile interminabile la cumpararea oricarui produs important. Mai mult, lipsurile politicii economice au creat motivatia pentru existenta "turnatorilor", numai si numai pentru promisiunea ca li se vor repartiza preferential resurse...

Al doilea eveniment care mi-a permis sa ma distantez de detalii a fost o prezentare a profesorului Patrick Minford. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu domnia sa, acesta a facut parte din Guvernul Thatcher, care a implementat poate cel mai drastic program de reforme din istoria Marii Britanii. In 1979, cand Doamna de Fier a preluat conducerea Cabinetului, dobanzile erau la 17%, inflatia la 13,4%, cresterea economica la 2,8% si somajul la 5,4%. Au urmat zece ani de reforme dure care au dus la eliminarea nepopularului regim Thatcher de catre propriul partid, fara insa ca efectele sa fie nemaipomenite: inflatia s-a situat in medie la 7,5%, dobanzile la 11,5%, cresterea economica la 2,2%, somajul la 10.4%.

Si, totusi, pana la urma gandirea pe termen lung si-a aratat roadele. A creat premisele ca dupa 1990 sa inceapa in Regatul Unit o perioada de crestere economica care a trezit invidia vecinilor de pe continent. Lucrul cel mai important este ca desi stiau costurile reformei politicienii n-au ezitat sa reduca impozitele, sa liberalizeze piata fortei de munca, sa reduca inflatia, sa privatizeze si, implicit, sa reduca implicarea statului in economie. De fapt, profesorul Minford spunea ca in timpul mandatelor lui Margaret Thatcher "razboiul cu inflatia, ca multe alte lupte din istorie, nu a urmat planul prestabilit. In sine, putea fi imbunatatit. Dar cel mai important este ca razboiul a fost castigat…".

Asadar, atunci cand esti in mijlocul politicilor economice, este greu sa mai vezi obiectivul final de atatea probleme zilnice: greve, jocuri politice etc. Mai ales cand peste tot in regiune se pare ca fruntasii in implementarea reformelor economice au probleme sociale. Dar in aceasta situatie este nevoie de exemple pozitive si de obiective _ precum acela oferit de Minford. Obiectivul care ar trebui sa acapareze atentia clasei politice din Romania este adoptarea euro conform calendarului stabilit.

Aceasta a fost greseala cea mai mare a guvernelor din Ungaria, Polonia si Cehia. Aceste tari ar fi trebuit sa se uite la experienta Italiei si Spaniei, care au facut din adoptarea monedei unice o prioritate. Este adevarat ca moneda europeana nu rezolva problemele structurale, dar constrange guvernele sa implementeze disciplina bugetara si reforma fiscala.

Romania nu trebuie decat sa priveasca spre aceste exemple si sa ia partea buna. Adoptarea euro depinde, asa cum s-a vazut in Polonia, mai mult de politic, decat de politica bancii centrale

Iar aici tot Patrick Minford a pus punctul pe "i": "Atat timp cat nu exista vointa politica, inflatia nu va fi redusa".