Înşelăciunea – substitutul operaţiunii de adunare

Povestea veche: conducatorii pacatuiesc, poporul e pedepsit*
Cartea a patra a Pentateuhului – prima parte a Bibliei, poarta denumi­rea de Numeri si s-ar traduce 'nu­ma­ratori' sau in limbaj contemporan 'recensaminte', deoarece sunt is­torisite trei asemenea evenimente, doua sub Moise si unul sub Regele David. Primul recensamant efec­tuat la inceputul calatoriei prin pustie – in Sinai si al doilea de la sfarsitul exodului – langa Ierihon sunt relatate ca fiind 'placute lui Dumnezeu'.

Mo­ti­vele numaratorilor in acea epoca erau legate de cunoasterea numarului credinciosilor si de impartirea pa­man­turilor in Tara Fagaduintei, aso­cie­rea dintre recensamant si realoca­rea loturilor de pamant fiind si astazi ac­tuala in unele tari precum Siria. Nu­mararea implica un ritual de pu­ri­ficare si chiar plata unei taxe 'pentru rascumpararea sufletului', 'ca sa nu vina nici o nenorocire asupra lor in timpul numaratului'. La fel ca da­rea legilor pe table de piatra, re­cen­sa­mantul se repeta, daca poporul a ca­z­ut in pacat si rateaza darul primit.

Cel de-al treilea recensamant, cel al lui David, este considerat un pacat greu, osanda fiind grava, chiar daca Dumnezeu ii permite lui David sa aleaga dintre trei pedepse: 'foamete in tara sapte ani, sa fugi trei luni de vrasmasii tai si ei sa te urmareasca sau timp de trei zile sa fie ciuma in tara ta'. David alege ciuma de trei zile si 70.000 de oameni mor. In sine, recensamantul nu este reprobabil, caci, altfel, si primele doua nu­ma­ra­tori, cele ale lui Moise, ar fi fost pe­dep­site. Pacatul lui David a constat in fap­tul ca a declansat recensamantul la indemnul vrajmasului: 'Atunci
s-a sculat satana impotriva lui Israel si a indemnat pe David sa faca nu­ma­rarea israelitilor'.

Lasandu-se ispitit, David a atras pe­deapsa divina asupra lui Israel. Mo­tivele pacatului lui David pot fi gasite in pericolul pierderii mostenirii primite si in caracterul militar al recensamantului, David numarand 'barbati varstnici, buni de razboi'. Cele doua motive se subsumeaza unui al treilea: daca recensamantul era eminamente un act religios, in cazul lui David, scopul a fost economic si politic.

Povestea noua: conducatorii jefuiesc, poporul plateste
Recensamantul nu este bun sau rau, binecuvantat sau blestemat, felul lui depinde de scopul pentru care este realizat, ca, de altfel, toate faptele oa­menilor. In plus, scopul nu scuza mijloacele, chiar daca astazi zicerea machiavelica este frecvent invocata ca o adevarata cale de conduita in via­ta, care vedem unde ne-a adus.
Recensamantul prin care tocmai am trecut, balbait si contestat, va ra­ma­ne incert in ceea ce priveste in­i­tia­to­rul. Scopul e sigur, de a obtine infor­ma­tii economice si de a le folosi po­li­tic. Prin deductie, cele doua certitudini ar putea elucida si misterul ini­tia­torului. Caracterul privat al acestui recensamant este neindoielnic, be­neficiara fiind garnitura politica afla­ta la putere, cu obiectivul de a fo­losi bazele de date pentru castigarea ur­matoarelor alegeri, in combinatie di­recta cu urmatoarea miscare pe care spera sa o impuna Romaniei, reor­ganizarea teritoriala.

Avand in­for­matii detaliate si la zi si generand o situatie electorala inedita prin de­se­narea unei noi structuri administrative teritoriale, se creeaza posibilita­tea unui imens furt. Cei care conduc jo­cul vor putea introduce in sistem, in etape, atatea furaciuni cate au ne­vo­ie pentru a rasturna in favoarea lor realitatea electorala: mituirea di­rec­ta a alegatorului cunoscut ca dispus sa se vanda; adaugarea in urne de bu­letine false ale unor persoane reale, dar neprezentate la vot; trucarea proceselor-verbale; denaturarea algorit­mu­lui de calcul al rezultatului final. Orice dovada a furtului va putea fi les­ne pusa pe seama imperfectiunilor 'inerente' noii structuri electorale teritoriale si, la nevoie, pe haosul 'firesc' creat de prima folosire a listelor electorale si a dis­func­tio­na­li­ta­ti­lor proaspetelor structuri organizatorice ale birourilor electorale locale.

Daca se va ajunge cumva in instanta si daca printr-o minune adevarul ar iesi la iveala, dupa ani si ani de judecata, va fi prea tarziu, caci puterea politica castigatoare isi va fi consumat poftele. Va fi guvernat indeajuns ca sa-si regenereze capa­ci­ta­tea de a fura si alegerile urmatoare.
Recensaminte sau alegeri, aceleasi furtisaguri.

* Vezi Recensamantul pacatos – Lect. Dr. Alexandru Mihaila – Ziarul Lumina