x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Intăi măntuirea, apoi catedrala!

0
Autor: Lucian Mandruta 04 Aug 2007 - 00:00


Aşadar, Videanu ne-a promis-o din nou: ne face neapărat catedrala. A Neamului, că Notre Dame 2 e deja inscris la OSIM, iar pe numele lui sau a primăriei nu putea s-o treacă. Nu te lăsa popa, că n-a auzit de sfinţii ăştia…



Aşadar, Videanu ne-a promis-o din nou: ne face neapărat catedrala. A Neamului, că Notre Dame 2 e deja inscris la OSIM, iar pe numele lui sau a primăriei nu putea s-o treacă. Nu te lăsa popa, că n-a auzit de sfinţii ăştia…

Catedrala, fiind a neamului, trebuie musai să fie mare. Să vadă şi alte neamuri că ştim ce-i aia tonă de măreţie, metrul pătrat de sublim, hectarul de har! Trebuie să fie in Bucureşti, central, că vadul contează şi-n oferta de experienţe mistice. Şi să fie gata repede, pănă-n alegeri. Sau măcar incepută, să poţi să promiţi că-i mai pui cinci clopotniţe dacă te votează.

N-am nimic cu domnul Videanu, cu atăt mai puţin cu recent răposatul Patriarh. Am insă o problemă cu banii mei. Imi doresc să-i cheltuiesc pe ceva, pe căt posibil, util (OK, nici acum nevasta n-a fost de acord cu ultimul joc pe calculator, insă trece cu vederea!). Util poate că e un cuvănt prea vag. Aş zice deci mai degrabă productiv.

Inainte să săriţi pe mine că numai Ceauşescu impărţea lumea in muncitori şi trăntori intelectuali, găndiţi-vă măcar o clipă: ce investiţii externe poate aduce o catedrală? Ce nevoi spirituale implineşte societăţii? Cu ce ne ajută o Casă a Poporului Domnului, cănd Casa Poporului pur şi simplu nu e gata nici acum? Oricum, şi-aia a costat căt o reţea de autostrăzi prin toată ţara - iar de banii ăştia produce mai puţine legi utile pe an decăt Marea Adunare Naţională (care avea o clădire mică-mică!)? Ce să facem cu ditamai clădirea? Să punem in ea Uriaşa Noastră Credinţă in Dumnezeu?

Aici e o problemă, dacă nu vă supăraţi. Credinţa, ca orice fenomen spiritual, are suficient loc in corpul omului. In cap, in inimă, unde vreţi. Ea, cănd e sinceră, e de obicei şi discretă. Oamenii care işi fac cruce pe stradă nu sunt cu nimic mai buni decăt cei care fac fapte bune fără să-i vadă nimeni. Iar biserica nu e o instituţie in sine: e doar o poartă către Altceva. Ne trebuie neapărat poarta de fier-beton, cu girofar şi telecomandă?

Eu zic că nu. Şi mai zic că umilinţa, modestia credinciosului adevărat exclud construcţia de zgărie-nori spre Ceruri. In plus, la cătă suferinţă găseşti in Bucureşti, de la oamenii azvărliţi in stradă şi pănă la copii trimişi la cerşit, măngăierea unei măini in sutană e cu mult preferabilă unei predici de la inălţimea amvonului cel nou, cu lift interior. Biserica n-ar trebui să fie o colecţie de clădiri, ci de fapte. Unde sunt ele?
O astfel de catedrală ar costa cam căt un spital şi probabil vreo sută de grădiniţe. Ambele, instituţii plăcute in Ochiul Domnului. De ce nu le cere biserica, dacă tot e acum momentul generozităţii funebre?

Acum o săptămănă m-am intors din concediu dintr-o ţară cu mult mai bogată şi cu maşini mult mai ieftine pe străzi. Iar promisiunea domnului Videanu mi-a adus aminte unde am aterizat: in ţara in care Neamul Prost işi ia maşină mai scumpă decăt casa - pe credit, că oricum nu şi-o permite.

Fireşte, drumul spre catedrală e pavat cu intenţii bune. Dar hai intăi să-l pavăm şi cu ceva asfalt, şi să mai punem şi-o bancă şi-un copac… Intăi măntuirea, apoi catedrala!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de