Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşadar, Videanu ne-a promis-o din nou: ne face neapărat catedrala. A Neamului, că Notre Dame 2 e deja inscris la OSIM, iar pe numele lui sau a primăriei nu putea s-o treacă. Nu te lăsa popa, că n-a auzit de sfinţii ăştiaâ¦
Aşadar, Videanu ne-a promis-o din nou: ne face neapărat catedrala. A Neamului, că Notre Dame 2 e deja inscris la OSIM, iar pe numele lui sau a primăriei nu putea s-o treacă. Nu te lăsa popa, că n-a auzit de sfinţii ăştiaâ¦
Catedrala, fiind a neamului, trebuie musai să fie mare. Să vadă şi alte neamuri că ştim ce-i aia tonă de măreţie, metrul pătrat de sublim, hectarul de har! Trebuie să fie in Bucureşti, central, că vadul contează şi-n oferta de experienţe mistice. Şi să fie gata repede, pănă-n alegeri. Sau măcar incepută, să poţi să promiţi că-i mai pui cinci clopotniţe dacă te votează.
N-am nimic cu domnul Videanu, cu atăt mai puţin cu recent răposatul Patriarh. Am insă o problemă cu banii mei. Imi doresc să-i cheltuiesc pe ceva, pe căt posibil, util (OK, nici acum nevasta n-a fost de acord cu ultimul joc pe calculator, insă trece cu vederea!). Util poate că e un cuvănt prea vag. Aş zice deci mai degrabă productiv.
Inainte să săriţi pe mine că numai Ceauşescu impărţea lumea in muncitori şi trăntori intelectuali, găndiţi-vă măcar o clipă: ce investiţii externe poate aduce o catedrală? Ce nevoi spirituale implineşte societăţii? Cu ce ne ajută o Casă a Poporului Domnului, cănd Casa Poporului pur şi simplu nu e gata nici acum? Oricum, şi-aia a costat căt o reţea de autostrăzi prin toată ţara - iar de banii ăştia produce mai puţine legi utile pe an decăt Marea Adunare Naţională (care avea o clădire mică-mică!)? Ce să facem cu ditamai clădirea? Să punem in ea Uriaşa Noastră Credinţă in Dumnezeu?
Aici e o problemă, dacă nu vă supăraţi. Credinţa, ca orice fenomen spiritual, are suficient loc in corpul omului. In cap, in inimă, unde vreţi. Ea, cănd e sinceră, e de obicei şi discretă. Oamenii care işi fac cruce pe stradă nu sunt cu nimic mai buni decăt cei care fac fapte bune fără să-i vadă nimeni. Iar biserica nu e o instituţie in sine: e doar o poartă către Altceva. Ne trebuie neapărat poarta de fier-beton, cu girofar şi telecomandă?
Eu zic că nu. Şi mai zic că umilinţa, modestia credinciosului adevărat exclud construcţia de zgărie-nori spre Ceruri. In plus, la cătă suferinţă găseşti in Bucureşti, de la oamenii azvărliţi in stradă şi pănă la copii trimişi la cerşit, măngăierea unei măini in sutană e cu mult preferabilă unei predici de la inălţimea amvonului cel nou, cu lift interior. Biserica n-ar trebui să fie o colecţie de clădiri, ci de fapte. Unde sunt ele?
O astfel de catedrală ar costa cam căt un spital şi probabil vreo sută de grădiniţe. Ambele, instituţii plăcute in Ochiul Domnului. De ce nu le cere biserica, dacă tot e acum momentul generozităţii funebre?
Acum o săptămănă m-am intors din concediu dintr-o ţară cu mult mai bogată şi cu maşini mult mai ieftine pe străzi. Iar promisiunea domnului Videanu mi-a adus aminte unde am aterizat: in ţara in care Neamul Prost işi ia maşină mai scumpă decăt casa - pe credit, că oricum nu şi-o permite.
Fireşte, drumul spre catedrală e pavat cu intenţii bune. Dar hai intăi să-l pavăm şi cu ceva asfalt, şi să mai punem şi-o bancă şi-un copac⦠Intăi măntuirea, apoi catedrala!
