x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Întâlnire “întâmplătoare” cu un politician

Întâlnire “întâmplătoare” cu un politician

de Maria Timuc    |    17 Noi 2010   •   21:40

Acum câteva zile am surprins finalul unei emisiuni tv, în care nişte politicieni vorbeau despre faptul că oamenii cred mai mult în Dumnezeu decât în clasa politică. Opinia unuia dintre acei politicieni m-a determinat să simt o stranie, dar puternică respingere: “Nu-l mai sufăr pe omul ăsta”, am gândit dintr-o dată! În dimineaţa următoare am plecat din Bucureşti, dar pe drum le-am povestit însoţitorilor mei despre politicianul care-mi trezise revolta interioară prin opiniile lui. Mă gândeam că-i firesc să crezi întâi în Dumnezeu şi apoi în politicieni, căci tocmai inversarea ordinii la nivelul credinţei noastre ne-ar putea reţine în criză. Cert este că a trecut mult timp de când nu m-am supărat pe cineva pentru ceea ce spune la televizor.

În seara următoare, o sâmbătă seara, într-un oraş de provincie, nu unul de la munte sau de la mare, la acelaşi Mall cu sute de magazine, în acelaşi colţişor al unui uriaş supermarket, politicianul cu pricina îşi făcea cumpărăturile umăr la umăr cu mine! Însoţitorii mei au sesizat imediat cu veselie strania întâlnire prin expresia “uite-l pe prietenul tău”. Pentru câteva clipe m-am apropiat, să mă asigur că nu aveam vedenii; era chiar politicianul pe care mă supărasem cu 24 de ore înainte. Am simţit instantaneu ironia divină (dar şi umorul divin) ascunsă în această surprinzătoare întâlnire, care nu avea nici o semnificaţie pentru politicianul cu pricina, căci el nu era conştient de întâlnirea cu mine şi nici de supărarea pe care mi-o provocase la tv.

Dintr-o dată m-a cuprins bucuria şi râsul. Nu pentru întâlnirea în sine, ci pentru că simţeam în ea Prezenţa divină, care-mi risipise brusc supărarea şi, prin ea îmi amintea un lucru pe care-l ştiam, dar îl uitasem: “Nimic nu-i întâmplător! Orice fapt, orice opinie, orice expresie, orice se întâmplă în experienţa umană de zi cu zi are o logică divină”. Avea o logică ascunsă opinia stranie a politicianului. Avea o logică prezenţa sa în acel oraş, în acel magazin, la ora aceea, în ziua aceea, dar el era conştient doar de faptul că venise la cumpărături. La nivel inconştient, o altă putere îl adusese la întâlnirea cu acea persoană pe care-o deranjase teribil cu o seară înainte. La rândul meu am constatat că, de fapt, nu aveam nici măcar o umbră de supărare pe omul acela.

Rostul spuselor sale şi al enervării mele părea să fie doar un fel în care Prezenţa divină îmi amintea că-i “aici” şi că, din pricina asta, orice s-ar întâmpla în fiecare moment nu-i cauzat de hazard. La nivel conştient noi nu avem percepţia întregului, cât percepem părticica, frântura unei situaţii. De aceea logica umană trebuie privită aşa cum este, drept una care vede frânturi de adevăr, nu adevărul întreg şi de aceea avem nevoie să o privim cu rezerva de rigoare. Inconştient, însă, se poate ca noi să facem exact ceea ce trebuie, ceea ce este în ordinea divină, fie că avem o opinie anume, fie că mergem la cumpărături. Orice s-ar întâmpla, oricât de haotic ar părea pentru logica umană, se întâmplă prin Voinţa Divină şi are o logică pe care numai Dumnezeu o poate cunoaşte în întregime.

Noi putem observa Prezenţa divină în existenţa de zi cu zi şi, mai ales, suntem invitaţi să ne acceptăm limitele impuse de raţiune, dar să ne şi folosim raţiunea, în primul rând pentru a-l recunoaşte pe Dumnezeu chiar şi în cele mai mărunte situaţii de viaţă. Dacă am avea puterea să acceptăm logica ascunsă a întâmplărilor, am căpăta şi capacitatea de a descifra mai uşor, spre folosul nostru emoţional, mental şi spiritual, mesajele de care altfel nu suntem conştienţi. Întâlnirea cu politicianul într-o zi caldă de noiembrie, când am auzit că au înflorit pomii şi a crescut iarba, deci s-a răsturnat ordinea divină, mi-a amintit că şi aparenta ieşire din ordinea manifestării anotimpurilor este, la alt nivel, în ordinea divină.

Doar mintea vede dezordinea, doar percepţia se supără din pricina ei. Altfel, toate lucrurile au un sens mărunt, personal, particular, precum şi un sens mai larg, puternic, inconştient, dar care ne leagă unii de alţii prin fire nevăzute şi ne determină să acţionăm corect. De aceea, nimic nu-i întâmplător, nici măcar o banală întâlnire la cumpărături!

×