Întâmplări hazoase văzute prin gaura cortinei

Marii actori făcători de glume care au înseninat de o viaţă sufletul ro­mâ­nilor produceau un umor teribil nu numai pe scenă, ci şi în culise. De altfel, când ai un prea-plin de haz nu-l poţi ţine în frâu, să se reverse doar în faţa microfonului, acest haz mus­teş­te şi în restul zilei, deoarece comicii sunt crâmpeiul de bucurie ne­cesar fiecăruia dintre noi. Sunt ce­le­bre replicile, bancurile şi farsele fă­cute de marii actori de comedie în via­ţa de zi cu zi. Se zice că a rostit ca de obicei o replică grozavă Jean Constantin după întoarcerea dintr-un turneu la Moscova al Teatrului Fanta­sio din Constanţa.

Pe vremea co­mu­nismului o deplasare în URSS în­sem­na şi o mică „învârteală”. Aveau mare trecere la ruşi pungile de plastic foarte colorate. Românii plecau cu o gră­madă de astfel de pungi pe care le vindeau obţinând ruble frumoase cu care cum­părau de la ruşi as­piratoare, maşini de râşnit cafea elec­trice şi fier­bă­toare. La întoarcerea din turneul de la Moscova cons­tăn­ţe­nii l-au întrebat pe Jean Constantin „ce s-a luat de aco­lo” cu referire la mi­ca bişniţă ară­ta­tă mai sus. La care, ge­nial, Jean Constantin a răspuns: „S-a luat frumos, mie mi-au luat fâşul de la hotel, lui Manolache i-au luat ceasul de pe nop­tieră”.

Pentru că în hotelurile de la Moscova se mai şi ciordea. Iată alte perle ale comicilor noştri. Era renumit Nicu Constantin pentru bancurile rostite cu superbă improvizaţie. Se zice că băiatul cu­nos­cutului artist Nicu Constantin era un cititor pasio­nat. În fiecare zi se du­cea la biblio­teci, cutreiera prin li­bră­rii şi anticariate. Într-o zi îl în­trea­bă bibliotecara: „De la cine ai moş­te­nit setea asta de cultu­ră?”. La care bă­iatul lui Nicu Constantin nu a pre­ge­tat să răspundă: „Cultura de la ma­ma, setea de la tata”. Nae Lăzărescu, nu numai mare co­mic, ci şi un talentat scriitor, chiar a cules într-o carte astfel de întâmplări nostime din afara scenei.

Întâmplări vă­zute de Nae Lă­ză­rescu prin „gau­ra” cortinei. Se zice că Ale­xandru Ar­şi­nel îşi ajuta mereu unul dintre băieţi la temele de mate­ma­tică. Tocmai îi explica cheia unei probleme de aritmetică: „Dacă un zidar are nevoie de 10 zile ca să construiască un zid, 10 zidari ar putea construi acelaşi zid într-o singură zi”. Marele actor îşi întreabă fiul: „Ai înţeles, poţi să-mi dai şi tu un exemplu?”, la care fiul şco­lar răspunde cât ai clipi: „Sigur că pot să-ţi dau un exemplu. Dacă un avion are nevoie de 8 ore ca să ajun­­gă la New York, 8 avi­oane ar putea să ajungă acolo într-o oră”. Iată o altă scăpărare de haz – a sim­pa­ti­cu­lui actor Alexandru Lulescu. În faţa Teatrului Tănase, pe trotuar, Lulescu se întâlneşte cu un dre­sor de la Circ şi îi spune acestuia: „Pe vre­muri erai dresor de căţei, acum am aflat că te ocupi de elefanţi”.

Dre­so­rul  n-a ră­mas dator cu replica: „Ce vrei, cu vârs­ta mi-a cam slăbit vederea”. O altă nostimadă din afara sce­nei is­to­ri­­sită de Nae Lăzărescu. Nicu Constantin avea băiatul în clasa în­tâ­ia la şcoala de muzică. La prima şe­din­ţă cu părinţii Nicu ia cuvântul: „To­varăşe învăţătoare, fixaţi o sală pen­tru co­piii din clasa întâia, băiatul meu vine la şcoală şi găseşte un bilet pe uşă: astăzi orele se vor ţine în sala N3”, la care în­văţătoarea se miră: „Şi ce-i cu as­ta?”. Cu haz irezistibil răs­pun­de Nicu Constantin părintele: „Păi băiatul meu din clasa întâi nu ştie să ci­teas­că, că a ajuns de abia la litera D”.