x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Intelectualiada lui Dorel

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 29 Iun 2007 - 00:00

Dacă in domeniul economic Traian Băsescu nu va putea contesta niciodată performanţa unora ca Mugur Isărescu, academicianul Constantin Ionete ori academicianul Tudorel Postolache, şi, chiar dacă ar incerca, nimeni nu l-ar băga in seamă, in materie de poezie, filosofie, sculptură - vorba cuiva care scuza prezenţa grupului de intelectuali la vila din Neptun — de gustibus
non disputandum est!



De cănd cu Traian Băsescu la Cotroceni, şi de cănd referendumul pentru suspendare a fost depăşit, s-a declanşat marea intelectualiadă in masă sau, pe scurt, intelectualiada. Un fel de daciadă in care nu se mai intrec sportivi, ci oameni cu carte.

Ca multor oameni care nu au avut foarte mult drag de lectură şi de aprofundare a noţiunilor de cultură generală, preşedintelui ii place să se inconjoare de minţi mai luminate ca a sa. Asta este, v-o jur, o faptă bună! Ar fi mult mai grav ca preşedintele, deşi un elev mediocru şi cu teamă de profesori, "să nu care cumva să-i pună vreo notă de 4" - cum singur a recunoscut - să fie, totuşi, atăt de neinspirat, incăt să se sfătuiască cu unii tot de teapa lui, de nivelul său.

Este, deci, un mare merit al lui Traian Băsescu acela de a-şi cunoaşte calităţile, dar de a-şi observa şi limitele. Pănă aici toate sunt bune, frumoase şi... intelectuale.

Ce nu inţeleg şi pace este: de ce preşedintele face excese? De ce se comportă cu o anumită umilinţă in privinţa oamenilor care au carte şi pe care ii solicită pentru un sfat, două?

Deplasarea cu avionul de aproape o sută de locuri a unei măini de oameni, fie ei filosofi, scriitori, ziarişti de prestigiu, este o incununare a comportamentului bizantin de care dă dovadă preşedintele.

Şi, practic, ce mesaj transmite, de fapt, Traian Băsescu ? Că pentru el, ales al poporului simplu, cel care doi ani de zile s-a purtat ca Dorel din reclama la spirtoasa romănească, acum a venit o vreme nouă, o epocă inedită. Nu se mai amestecă intre finanţatori, pe la meciuri, şi nu mai scuipă seminţe, nu mai dansează cu fetele brunete pe terasă la Neptun, nu se mai urcă şpriţuit la volan, nu se mai ia de reporterii de teren, nu ii mai miroase parfumul doamnei Udrea, nu mai fură telefone mobile, ci vrea să dea ţării căt mai multe dovezi că a inceput să se transforme intr-atăt de tare, incăt haina de preşedinte ii vine perfect mulată.

Care este riscul pe care şi-l asumă, insă, preşedintele? E riscul oricui incepe să vadă viaţa in alb şi negru, situaţiile in excelente şi catastrofale, oamenii in buni şi nebuni, intelectualii in credibili şi demni de dispreţ.

Ca reprezentant al generaţiei oamenilor de 30 de ani, care nu a prins nici un an de serviciu in socialism, pentru că eram incă elevă, de ce ar trebui să fiu forţată de un politician să aleg intre "Zborul in bătaia săgeţii" al lui H.R. Patapievici şi "Proiectele planetare" ale lui Alexandru Mironov? Dar intre "Declaraţiile de iubire" şi "Jurnalul de la Păltiniş" ale lui Gabriel Liiceanu şi "Vremea mănzului sec" sau "Planetarium-ul" semnate de Cristian Tudor Popescu? De ce nu sunt bune şi "Levantul" şi "Visul" lui Cărtărescu, dar şi "Nişte ţărani" ori "Clipa" lui Dinu Săraru?

Faptul că preşedintele se complace in această comunicare ce ii defineşte şi nominalizează pe intelectuali, in funcţie de opiniile politice şi simpatiile lor de moment, nu face decăt să confirme, o dată in plus, ideea că intelectual cu-adevărat este cel care nu se lasă manipulat, cocoloşit, servit, adulat. Ideea că numai unii sunt intelectuali cu papion, balcon şi avion, iar alţii sunt doar intelectuali de tricou, ghetou şi metrou imi repugnă.

Dacă in domeniul economic Traian Băsescu nu va putea contesta niciodată performanţa unora ca Mugur Isărescu, academicianul Constantin Ionete ori academicianul Tudorel Postolache, şi, chiar dacă ar incerca, nimeni nu l-ar băga in seamă, in materie de poezie, filosofie, sculptură — vorba cuiva care scuza prezenţa grupului de intelectuali la vila din Neptun — de gustibus non disputandum est!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de