x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Intelectualul de gaşcă

0
Autor: Tudor Octavian 24 Mar 2009 - 00:00

Se vorbeşte mult de grupurile de interese din politică şi economie.



Se discută, de asemenea, despre găştile de cartier, despre clanurile ţigăneşti şi despre organizaţiile mafiote. Deşi e periculos să acuzi persoane şi şefi de frăţii criminale, mulţi jurnalişti ar trebui să se cheme "de atac". Sunt determinaţi şi dacă li s-ar închide gura, alţi zece le-ar lua locul. Despre găştile intelectuale însă nu scrie şi nu vorbeşte nimeni. Deşi unele operează la vedere şi fac legea în câteva domenii, în toate guvernările.

Nu-i indicat să aminteşti de existenţa lor, iar dacă te încumeţi să ajungi la nume te-ai nenorocit pentru tot restul vieţi. Oamenii politici se aşteaptă să fie arătaţi cu degetul. Afaceriştii iau în calcul, când dau tunuri, şi reacţia presei. Ţiganii sunt răzbunători, dar mai uită şi se ţin de ale lor. Chiar şi găştile de cartier îşi modifică, îmbătrânind, raporturile cu societatea. Numai găştile de intelectuali nu uită, nu iartă şi nu rabdă opoziţia. Devii ţinta unor atacuri concertate fie şi numai făcând aluzie la ele şi la privilegiile pe care le-au dobândit, datorită politicii de gaşcă.

Grupările artistice nu-s decât rareori şi pentru scurtă vreme şi găşti. Grupările artistice practică un gen de democraţie a vanităţilor, care nu îngăduie şefii pe viaţă. Găştile intelectuale au naşi, instituie reguli, au o ierarhizare aparent liber consimţită, dar în fapt structurată cu migală şi în timp. Ce le face puterea, e relaţia şefilor cu locotenenţii şi trupa.

La intelectuali, lauda, veneraţia, linguşirea foarte elaborată sunt esenţa parvenirii cu gaşca. Un mod foarte eficient de a alimenta bunăvoinţa şefului sau a grupuscului conducător, e să le ironizezi cu talent duşmanii, să le dovedeşti loialitate prin ricoşeu: duşmanii stăpânilor mei sunt şi duşmanii mei. Gaşca de intelectuali mai are un mijloc care o face puternică: vizaviul cu lumea, cu guvernarea, chiar şi cu adversarii, e construit cu vorbe mari, precum respect, consideraţie, onorabilitate, demnitate, elite, valoare, civism, socializare, charismă.

Aceata e însă treapta abordabilă a jargonului. Pe treptele de sus, dicţionarul e exclusivist, plin de neologisme de uz conjunctural, cu care sunt mobilizaţi în caz de primejdie adoratorii din public. Gaşca de intelectuali are un public stabil, care compensează printr-o admiraţie durabilă şi necondiţionată frustrări individuale de ordin intelectual. Frustratul se simte reprezentat, răzbunat, motivat în tot ce dispreţuieşte şi refuză. Intelectualul de gaşcă n-are operă, dar are notorietate, iar notorietatea - cum spune negustorul - înseamnă bani în drum, bani, bani, bani mulţi pe orice cale ar apuca-o.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de