Înţelepciunea băncilor

Deşi, încă din anul 2011, creşterea economică urcă dealul, consumul populaţiei se mişcă încet. O problemă grea fiind acoperirea cu bani a cererii de bunuri şi de servicii. Există vreo soluţie? Una pe termen lung. Concret: mai multă muncă, mai multă performanţă, câştiguri mai mari.

La creditul bancar – ca soluţie pe termen scurt – lumea se gândeşte azi cu timiditate. După ce timp de 28 de ani, din 1980 şi până în 2007-2008, bunăstarea pe datorie a fost regula. Capitalismul făcuse din credit nu doar locomotiva economiei, ci şi combustibilul ce punea în funcţiune principalul motor al înaintării societăţii: clasa de mijloc. O clasă care, mai cu seamă în anii de după Al Doilea Război Mondial, şi-a îngroşat rândurile cu oameni ajutaţi de bănci să se desprindă în masă din polul sărăciei, croindu-şi o viaţă nouă prin muncă. A fost momentul de înţelepciune al băncilor. Înţelepciune în sensul dat de Socrate în Grecia Antică: atitudine corectă faţă de realitate. Fiindcă, atunci, pofta de consum se racorda la pofta de muncă. Lumea a văzut, după ce rănile războiului s-au vindecat, cum ţările iuţi de picior în planul dezvoltării economice au declanşat imediat bătălia pentru bunăstare. Venise un timp în care mobilizarea economisirilor – evidenţiată cu deosebire într-unul din canoanele vremurilor noi: „Economisiţi şi prosperaţi!” – începea să nu mai fie doar treaba indivizilor. Era mai ales treaba pieţelor financiare, ce-şi întindeau antenele din America până în Asia. Aşa că încă un canon a cucerit lumea: „Împrumutaţi-vă şi prosperaţi!” … A venit însă un alt timp, când graba a stricat treaba şi creditul a gonit către criză.

Au fost câţiva ani, foarte puţini, în care am reuşit şi noi să ridicăm capacul lăzii ferecate şi să apucăm un colţ de bunăstare. Mulţi întreprinzători s-au abonat la credite bancare şi investiţiile în afaceri s-au extins. Apoi, băncile au deschis uşile pentru populaţie, au diversificat împrumuturile, intensificând finanţarea consumului. Şi, în bună parte, a construcţiei de locuinţe. Viaţa pe datorie şi-a întins antenele. Un fenomen cu care noi nu eram obişnuiţi. La ce să ne fi folosit creditele, când banii erau puţini iar bunurile şi serviciile de pe piaţă şi mai puţine?

Începând din 1990, mai bine de zece ani, bunăstarea cu bani de la bănci… s-a mişcat încet. Nu este deci, de mirare, că în anii 2004-2008, când băncile şi-au deschis porţile, oamenii s-au repezit să ia credite. şi cum prin lume alergau mulţi bani, am văzut şi la noi ajungând în bănci mulţime de bănet; şi am văzut cum nenumărate familii, tinere sau trecute de vârsta tinereţii, luau cu asalt băncile. Banca Naţională s-a văzut nevoită să intervină, an de an, pentru a tempera avântul băncilor.
A venit apoi criza şi a schimbat regulile jocului. Deviza sună acum altfel: „Împrumutaţi-vă şi supravieţuiţi”. Şi iată, vedem mulţime de oameni aşteptând de la bănci un semn că vor relansa creditarea. E nevoie însă de multă înţelepciune, pentru ca băncile să se grăbească încet… fără să sufle însă şi în iaurt.