x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Interesul românesc în cazul de spionaj industrial de la Renault

0
Autor: Razvan Belciuganu 26 Ian 2011 - 18:50
Interesul românesc în cazul de spionaj industrial de la Renault Cristian Marcu/


148374-95.jpgRecentul scandal de spionaj econo­mic din Franţa, unde trei directori ai com­paniei Renault sunt acuzaţi că au vândut secrete concurenţei, nu poa­te să nu creeze fiori şi în România. Compania Renault deţine în ţara noastră uzinele Dacia, iar acestea au dat un avânt strategic exporturilor de anul trecut. Plecând de la premisa că în noiembrie 2010 cota de piaţă la nivel european a maşinilor Dacia a ajuns la 2,2%, ceea ce se întâmplă la Paris nu trebuie să ne lase indife­renţi.

  Din datele vehiculate public până acum reiese că directorii acuzaţi ar fi avut conturi nedeclarate în Elveţia şi Liechtenstein cu sume între 130.000 şi 500.000 de euro şi lunar li se vărsau câte 5.000 de euro. Aparent, se pare că spionau în beneficiul unei companii chineze, iar interesul major al acesteia era proiectul maşinii electrice. La descoperirea reţelei este invocat departamentul de securitate internă al Renault, în care un rol important l-a avut un fost ofiţer DGSE, spionajul francez. În acelaşi timp, se aduce în discuţie şi coope­rarea cu serviciul francez de contraspionaj, ceea ce este de înţeles, având în vedere dimensiunea companiei Renault şi implicaţiile economice cu miză mondială în cauză.

  De reţinut din această afacere de spionaj este că, deoarece natura umană are destule slăbiciuni, chiar şi nişte directori de corporaţii, absolvenţi ai celor mai bune şcoli, cu prestanţă şi renume în lumea lor, cu venituri foarte mari, cu privilegiile date de poziţiile lor, nu se dau în lături de la rotunjirea conturilor pe care le au. Contează doar ca o „organizaţie” să ştie cum să-i momească şi apoi să-i „pescuiască”. Poate că iniţial interesul major să fi fost acea maşină electrică în proiect, dar dependenţa de sursa de câştiguri i-a prins ca o menghină. Nimeni nu poate să garanteze că directorii n-au mers mai departe, oferind informaţii preţioase despre strategiile Renault şi despre secretele industriale ale Franţei, atât cât au avut acces.

Nimeni nu poate să garanteze că n-au şoptit nimic despre expansiunea Dacia în Europa. Iar lucrurile nu sunt chiar atât de imposibile dacă ţinem cont de faptul că în toamna lui 2008 Renault a pus piatra de temelie a Centrului Tehnic de la Titu pe locul unei foste unităţi mili­tare. „E probabil ca în viitor să fie pro­dusă Dacia Logan cu alimentare elec­trică, iar Titu va fi locul perfect pentru testarea unui astfel de autotu­rism”, declara atunci Jean Louis Ricaud, directorul general adjunct al gru­pului.  Aşadar, atenţia sistematică pe direcţia România nu-i de neglijat să fi fost acordată din partea celor care i-au plătit pe directorii francezi şi, în consecinţă, nici eventualele bre­şe pe care cel puţin să le fi căutat. 

Mai este de notat şi că banii din misiunea de spionaj executată de directorii francezi erau ascunşi în Elveţia şi Liechtenstein. Extrapolând lucrurile, sunt exact locurile din care opinia publică din România aştepta să vadă scoase la iveală de Agenţia Naţională de Integritate conturile secrete ale politicienilor şi demnita­rilor. Şi poate, accidental, pentru justiţie, să îi pice în mână şi conturi nedeclarate ale unor directori din ministere, regii, bănci, companii naţionale şi corporaţii străine. Nu-i exclus ca astfel de conturi să fie câte-o urmare a unor „comenzi” de spionaj precum s-a întâmplat în cazul directorilor francezi. Iar dacă este posibil ca în Franţa astfel de lucruri să se întâmple la nivel de top, în România – cu atât mai mult.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de