Interviu cu Romania

Fara a face concurenta vreunui interviu imaginar, tara s-a asezat pe tapsan si raspunde la intrebari. "Romanie, ce mai faci?". "Ei, iaca, stau". "Cum, asa, pur si simplu?". "Da. M-am saturat de campiile mele, de gustul meu de ceapa sparta cu pumnul, de ata cu care mi se taie mamaliga, de vantul care-mi suiera prin floarea-sorelui, de matasea-mi porumboasa, de Manole. Plec in vacanta." "Si unde pleci tu, Romanie?" "La bulgari." "Aoleo, nu ne lasa!" "Ba da, o vreme va las fara tara. Voi clatina din cap negativ a «Da» si afirmativ a «Nu». Nu mai vreau gropite in obraji. Vreau ceafa groasa." "Ce vrei tu, de fapt, Romanie?" "Sa-mi ies din pepenii mei si sa intru in lubenitele bulgaresti. Sa nu ma mai dau atat de surprinzatoare. Sa ma bucur de binefacerile turismului bulgar, ca ale mele someaza. Sa nu mai dau din buric pe manele de-ale noastre, ci pe manele de-ale lor. Sa fiu Studio X. Sa fiu zacusca." "Mai, Romanie, da ce te-a apucat? Si tocmai la astia te-ai gandit sa te duci?" "Pai daca poporul mi se duce acolo, cu catel, cu purcel, eu de ce nu m-as duce?" "De ce te-ai suparat asa, tarisoara mea?" "Concluzia unui studiu aparut in Australia (a naibii canguroaica!) este ca sunt una dintre cele mai nefericite tari. Poporul meu rade de mine. Stiu ca sunt saraca, bolnava... Da am si eu calitatile mele. Si se profita de ele." "Cand te intorci?". "La toamna, sa-mi culeg strugurii." "Nici n-o sa mai stii sa spui «te iubesc»." "O sa zic, un timp, "obiceam te." "Si ce o sa faci la bulgari?." "Nimic." "Cum asa?" "Ei se odihnesc mult. O sa ma odihnesc si eu laolalta cu ei. Nu o sa fac decat sa casc ochii mari si sa ma mir: «Mama, ce ciudesno!»."