Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oamenii şcolii au fost foarte miraţi când la conducerea Ministerului
Educaţiei şi Cercetării a fost numit dl Adomniţei. După eşecurile
predecesorilor portocalii, mulţi credeau că mai rău nu se poate. Iată
că realitatea a bătut şi această prognoză optimistă: se poate! Dl
ministru Adomniţei a pornit la treabă după regulile de aur ale
şantieriştilor cu mandat scurt: prima operaţie – demolarea, a doua,
săpatul gropii, şi a treia – mai vedem noi ce iese.
Oamenii şcolii au fost foarte miraţi când la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării a fost numit dl Adomniţei. După eşecurile predecesorilor portocalii, mulţi credeau că mai rău nu se poate. Iată că realitatea a bătut şi această prognoză optimistă: se poate! Dl ministru Adomniţei a pornit la treabă după regulile de aur ale şantieriştilor cu mandat scurt: prima operaţie – demolarea, a doua, săpatul gropii, şi a treia – mai vedem noi ce iese.
Fiind o premieră aducerea la conducerea Ministerului Învăţământului a unei persoane care nu făcea parte dintre oamenii şcolii, la scurt timp s-a văzut "nepotrivirea de caracter" dintre ministru şi sistemul de educaţie. Dl Adomniţei a reuşit să strângă într-un timp foarte scurt contestaţii la adresa activităţii sale cât tot guvernul liberal la un loc. Motivul principal al acestei atitudini critice îl constituie ambiţia ministrului de a impune un pachet de legi privind educaţia, care are, în opinia majorităţii celor implicaţi în procesul de învăţământ, vicii de fond. Nu este un secret că şcoala românească este continuu bulversată de schimburi importante propuse de fiecare titular al postului de ministru. În ultimii zece ani Legea Educaţiei a fost modificată de 28 de ori, de cele mai multe ori sub presiunea unor conjuncturi politice şi a unor interese de grup. Dl Adomniţei nu vrea să facă a 29-a modificare, el se vrea un Spiru Haret şi propune la repezeală un pachet de legi. Fără a avea însă la bază strategia privind educaţia, fără a fi susţinut de opiniile minţilor celor mai luminate ale României şi fără a avea acordul partenerilor fireşti într-o asemenea lucrare, pachetul de legi este, după părerea multor sindicate şi forumuri academice, un eşec legislativ rupt de realitatea românească şi scos din context european. Faptul că un asemenea act a fost scris pe un colţ de masă la repezeală, de un fost bursier Söros, nu-l absolvă de răspundere pe ministrul care a prezentat dosarul.
Antagonismul Guvern-Preşedinţie se dovedeşte benefic în acest caz. Comisia prezideţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării din România a cerut retragerea pachetului de legi care dăunează grav învăţământului.
Patriarhia Română a cerut şi ea retragerea neavenitelor proiecte de legi.
Frontul refuzului la ideea ministrului intrus este un răspuns al bunului-simţ la obrăznicia şefilor ocazionali incompetenţi.
Fiind o premieră aducerea la conducerea Ministerului Învăţământului a unei persoane care nu făcea parte dintre oamenii şcolii, la scurt timp s-a văzut "nepotrivirea de caracter" dintre ministru şi sistemul de educaţie. Dl Adomniţei a reuşit să strângă într-un timp foarte scurt contestaţii la adresa activităţii sale cât tot guvernul liberal la un loc. Motivul principal al acestei atitudini critice îl constituie ambiţia ministrului de a impune un pachet de legi privind educaţia, care are, în opinia majorităţii celor implicaţi în procesul de învăţământ, vicii de fond. Nu este un secret că şcoala românească este continuu bulversată de schimburi importante propuse de fiecare titular al postului de ministru. În ultimii zece ani Legea Educaţiei a fost modificată de 28 de ori, de cele mai multe ori sub presiunea unor conjuncturi politice şi a unor interese de grup. Dl Adomniţei nu vrea să facă a 29-a modificare, el se vrea un Spiru Haret şi propune la repezeală un pachet de legi. Fără a avea însă la bază strategia privind educaţia, fără a fi susţinut de opiniile minţilor celor mai luminate ale României şi fără a avea acordul partenerilor fireşti într-o asemenea lucrare, pachetul de legi este, după părerea multor sindicate şi forumuri academice, un eşec legislativ rupt de realitatea românească şi scos din context european. Faptul că un asemenea act a fost scris pe un colţ de masă la repezeală, de un fost bursier Söros, nu-l absolvă de răspundere pe ministrul care a prezentat dosarul.
Antagonismul Guvern-Preşedinţie se dovedeşte benefic în acest caz. Comisia prezideţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării din România a cerut retragerea pachetului de legi care dăunează grav învăţământului.
Patriarhia Română a cerut şi ea retragerea neavenitelor proiecte de legi.
Frontul refuzului la ideea ministrului intrus este un răspuns al bunului-simţ la obrăznicia şefilor ocazionali incompetenţi.
