x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Întunericul de la capătul prezidenţialelor

0
Autor: Lucian Avramescu 11 Aug 2009 - 00:00
Întunericul de la capătul prezidenţialelor


Doi fraţi, plecaţi în Spania, şi-au zidit, în stânga şi în dreapta gospodăriei mele din Sângeru, case mari. Casa lui Vasile are trei nivele şi a rămas de acum câteva veri pe roşu, cum zic constructorii. Adică netencuită, nefinisată. Ferestrele, absente, lasă în pereţi nişte ochi pătraţi întunecaţi şi întrebători. Scândurile acoperişului, în aşteptarea ţiglei care n-a mai venit, au căpătat o culoare nedefinită iar folia protectoare de plastic a fost ferfeniţită de vânt. Casa lui Eugen, mare şi ea pentru tradiţia satului, are doar parter, un etaj şi mansardă. E mai lată decât a lui Vasile şi e tot pe roşu. În plus înfăţişează căciula unui acoperiş dintr-o ţiglă care înveleşte, zice-se, modern, multe case noi în ultima perioadă.

De câteva zile Eugen trebăluieşte prin curtea casei părinteşti. A rămas şomer şi s-a întors după mulţi ani de muncă acasă. Bătrânul Jan se plânge că băieţii nu mai au bani să-şi termine casele. Vasile a rămas în Spania tot şomer, prizonier al speranţei că poate îşi va găsi ceva de lucru. Avântul acestor construcţii, suite rapid spre cer şi încremenite pare-se pentru mulţi ani, mă lămuresc mai mult decât discursurile de la televizor cum e cu criza. Criza macină România şi lumea întreagă. Unii zic că vom ieşi din ea într-un an, alţii în zece ani. Mulţi prognozează că lumea nu mai are şanse şi resurse să-şi revină vreodată. Aşa o fi?

Mă gândesc că omenirea şi când i s-a subţiat petrolul şi când i s-a terminat mălaiul din hambar a găsit resurse, întotdeauna inepuizabile, de inteligenţă. Minereul minţii a fost şi este inepuizabil. Ţările, cele care preţuiesc acest minereu, îl exploatează acum cu dibăcie şi caută soluţii ale salvării. Ce facem noi?

Scriam acum câteva luni despre banii împrumutaţi pentru "nunta lui Traian". Plecam de la cazul unuia de la mine din sat care şi-a amanetat casa şi averea pentru nunta lui fiu-său. Vrea să arate că e cel mai mare şi cel mai tare. Şi a fost. Petrecerea făcută de el n-a avut egal. După nuntă, a venit scadenţa. Socrul adulat, pupat, ridicat în slăvi (era să zic ales şi reales!) a trebuit să plătească. şi a rămas falit. Cel care l-a împrumutat i-a luat casa, pământul, acareturile, vitele. A murit într-un pod uitat nu numai de lume, ci şi de ai lui. Banii împrumutaţi de la FMI şi din alte părţi, cu totul vreo 26 de miliarde de euro, la care se adaugă numeroase dobânzi, ajung cât să ţină România să respire până la nunta electorală a lui Traian Băsescu. Acesta este planul diabolic. După aceea, beznă.

Luminiţa de azi sfârşeşte la capătul tunelului într-un întuneric total. Şomajul urcă ameţitor, nu vor mai fi bani pentru pensii, iar salariile se vor plăti o dată la trei luni pentru cei care mai figurează ca angajaţi. Ce va face strategul şi tartorul acestor aberaţii care maschează acum, cu perdeluţe roz, goliciunea unei nenorociri? Va găsi, ca de obicei, vinovaţii. El, tot ca de obicei, n-are nici o vină. Cine-s ei? îi anticipăm deja.

Liberalii, cu greaua moştenire lăsată, jumătatea pesedistă a Guvernului, cea coruptă şi incapabilă, Crin Antonescu, Mircea Geoană, Principele Radu şi Casa Regală în întregul ei, regimul burghezo-moşieresc şi, nu în ultimul rând, presa nemernică, alcătuită din "tonomate" şi, mai nou, din "lachei".

Preşedintele reales, fiindcă va birui cel care are cei mai mulţi bani, iar Băsescu are cei mai mulţi bani (scriam asta într-un mai vechi articol), va critica mânios, iar poporul, rupt de foame, cu ştreangul de gât, îi va da dreptate şi îl va ovaţiona. Va uita de abuzuri, de banii furaţi şi cheltuiţi pe călăriri şi răsfăţuri televizate, de averile preşedintelui şi ale apropiaţilor lui. Va seduce la infinit lumea acest politician şiret ca o vulpe?
La cât ne ştiu eu pe noi, românii, da.
Nu-i un scenariu prea sumbru? Nu.

P.S.: Cu ce-şi omoară vremea preşedintele acum? Se ocupă de criză? Nu. Se ocupă de scindarea PSD, pe o reţetă exersată şi cu alte partide.
E ştiut amănuntul că o grupare PSD, fie din motivul foamei aşezate ca o gheară în gât, fie din alte inavuabile motive, nu se lasă dusă de la guvernare şi nu-şi va vota la alegeri propriul candidat, ci pe Traian Băsescu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de