Inundaţiile lui Băsescu

Mă gândesc la Caradjea, ştiţi despre cine e vorba, ăla cu "Ciuma lui Caradjea". N-a avut omu' nici o vină, nu era defel ciuma lui. El n-a avut niciodată ciumă şi nici n-a adus-o de pe-aiurea la noi în ţară. Nicidecum, Caradjea n-a avut vreo legătură propriu-zisă cu ciuma din anii 1813-1814, care a lovit în plin şi Bucureştiul. S-a-ntâmplat să fie ciumă bubonică în vremea lui şi uite că i-a rămas numele în istorie legat de o epidemie cumplită. În paranteză fie spus, peste secole, nici Briana Caradjea nu are nicio legătură nici măcar cu cuvântul ciumă. Vodă Caradjea mai degrabă ar fi de ţinut minte în legătură cu elaborarea primului cod juridic. În care există incriminarea şi pedeapsa violului, celebre deja prin inspiraţia descrierii: "cine va fi prins cu ştromoiagul învârtoşat"... va fi pedepsit "prin tăierea scârbavnicului mădular". Nu mă pricep la istorie, recunosc cu sinceritate faptul că am lacune mari de tot, da' ştiu că cică pe vremea lui, cam cum se întâmpla în general pe vremea fanarioţilor, fiscalitatea era excesiv de mare. Cum ar spune nea Costel, vecinu' meu "biruri mari, dom'le, ne copleşeşte (nu se ştie cine! ­ n.m) cu dările". Hopaaa! Am ajuns deodată în zilele noastre. Ne bate Dunărea la uşă. Ne-am udat la picioare deja. Unii deja au murit înecaţi. Alţii se tânguie prin noroaie. Alţii se enervează. Iote legătura cu Băsescu. Mă refer la la fiscalitatea copleşitoare care s-a întronat în ţară de pe întâi. Nu la nervi. Că tuturor ne mai sare ţandăra din când în când, aşa-i? Ne pare rău după aia, câteodată mai avem şi bunul-simţ să ne cerem scuze. Deci şi Traian Băsescu, preşedinte-preşedinte da' totuşi e şi el om înainte de toate. S-a răţoit la o femeie, s-a stropşit la alta, ce să-i faci?, şi eu de exemplu m-am ennervat duminică în piaţă pe una care-şi folosea sacoşa ca pe buzdugan. Şi preşedintele de bloc - nu că ar fi mitocan sau lipsit de dicernământ - da' vorbeşte răstit când vine vorba despre întreţinere, parcă e gata-gata să se ia la trântă cu locatarii mai ţâfnoşi, nu ştiu ce are. Ca Traian Băsescu, le-a zis vreo două la cucoanele alea aşa, bărbăteşte. A ruşinat-o pe mamaie aia din Săuceşti, sau de unde-o fi fost, a demascat-o ca agent al propagandei televizate. (M-aş prăpădi de râs să aflu că femeia, lucru deloc imposibil, nici nu are televizor.)

Auziţi, da' ştiţi ceva? Să-l compar pe Traian Băsescu, preşedintele României, cu preşedintele blocului în care locuiesc eu, sau ­ şi mai şi! - să-l compar pe şeful statului cu mine, nu e OK. Traian Băsescu face parte totuşi dintr-o altă categorie socială, nu-l poţi târî prin noroaiele în care ne bălăcărim noi zilnic. Sau poate că da? Sau poate că-i place lui să se comporte ca un preşedinte de bloc copleşit de necazurile cetăţenilor ­ locatari dintre care unii au probleme cu banii, alţii cu viaţa de familie, alţii cu serviciul, mă rog, ca-n viaţă, până la urmă totul se repercutează asupra bugetului global al asociaţiei de locatari, apar facturi neplătite la nuştiu ce furnizori, incapacitate de plată, chestii-socoteli. Oare o fi posibil ca lui Traian Basescu chiar să-i placă să se poarte aşa, "ţărăneşte". Oare aşa o fi făcut el, ca om?   

Nu ştiu. Îmi place însă să îmi las imaginaţia să tragă punţi între vremea lui Caradjea şi cea a lui Băsescu. Prima e faza cu fiscalitatea doborâtoare, impozite peste impozite, japcă, nene, ce mai încoace-încolo, ca pe vremea fanarioţilor. După aia vine şi Justiţia că şi Băsescu vrea s-o reformeze de la temelie, s-o faCĂ CA nouă. (Mă buşeşte râsu', iar mi-am adus aminte de "ştromeleagul învârtoşat" şi de "scârbavnicul mădular".) Pe urmă e chestia asta cu inundaţiile, catastrofă comparabilă cu ce s-a întâmplat în 1813 dacă te raportezi la evoluţia ştiinţei şi tehnologiei în două secole. Caradjea şi-a cumpărat tronul cu vreo cinci milioane de lei în aur, daţi la Înalta Poartă.