Inutil?

Greu, dacă nu imposibil de rezistat în faţa unei cărţi al cărei titlu conţine cuvântul “inutil”. Apar mereu volume cu titluri ispititoare,  cum ar fi “Cea mai mare carte a informaţiilor inutile”, prezentat drept publicaţie oficială a societăţii pentru difuzarea informaţiilor care nu aduc nici un folos.

Criteriul de selecţie fiind bine definit, clasificarea este previzibilă: arte şi divertisment, familii regale, corpul uman, religie, legislaţie, sport, limbă şi literatură, animale, hrană şi epitafuri.

Putem afla că diferenţa dintre Chip şi Dale (din desenele animate) constă în numărul de dinţi, Chip are unul, Dale doi. Un fetus are amprente digitale bine definite cu şase luni înainte de naştere. Ficatul unui adult este de cinci ori mai greu decât inima. În Mongolia să scoţi limba la musafiri este considerat un gest de politeţe. Dacă îţi lipeşti guma de mestecat pe nas în Somalia poţi fi amendat. Întrebate ce preferă, sex sau ciocolată, 70% dintre femei aleg ciocolata.

Maria Antoaneta i-a cerut scuze călăului, pe care îl călcase pe picior, înainte de a fi ghilotinată. Faimosul guru indian Meher Baba a spus “nu vă necăjiţi, fiţi fericiţi” în 1925, după care a tăcut timp de 44 de ani, până când a murit, în 1969. Acele maşinii de cusut pot fi reascuţite dacă le trecem de mai multe ori prin glaspapir. Vacile pot simţi un miros de la o depărtare  de 10 kilometri. Amenda pentru conducere în stare de ebrietate în Danemarca este egală cu salariul pe o lună. În fine, Belgia este singura ţară din lume în care filmele nu pot fi cenzurate.

Această înşiruire de informaţii lipsite de utilitate imediată, care pot fi citite cu plăcere în săli de aşteptare, în tren sau avion, poate avea efecte neaşteptate. Orice banalitate, mai exact banalitate numai la prima vedere, ar putea fi un punct de plecare, de inspiraţie, pentru un om de ştiinţă, inevitabil înclinat să caute explicaţii chiar şi celor mai simple lucruri, cele care par cumva neinteresante.

Un asemenea personaj este purtătorul unui nume deloc banal, Lakshiminarayanan Mahadevan, profesor universitar de matematici, specializat în explicarea lucrurilor care se petrec în viaţa de toate zilele. El practica vechea dar foarte solida metodă de cercetare ştiinţifică numită filozofie naturală, adică se minunează şi îşi pune întrebări în legătură cu orice. Printre sursele sale de inspiraţie merită de pomenit plantele carnivore care se închid foarte repede când sunt vizitate de o insectă, viteza de uscare a vopselei, faldurile feţelor de masă şi aspectele vizuale şi sonore ale steagurilor fâlfâind în vânt.

Uscarea vopselei, de exemplu, l-a condus pe savant la studiul apariţiei ridurilor şi de aici la formarea munţilor şi explicaţia cutremurelor, fenomene asemănătoare din punct de vedere matematic, deşi de ordine de mărime total diferite. Un model de hârtie împăturită folosind tehnica (sau arta) japoneză numită origami, l-a ajutat să înţeleagă de ce frunza de fag se închide şi se deschide pentru a exploata optimal apa de ploaie.

Conul de brad se menţine închis câtă vreme se află în copac, dar imediat după cădere se deschide pentru a permite seminţelor să se împrăştie. Acest fenomen este explicat ca fiind efectul mecanic al expansiunii sau contracţiei celulelor în raport cu conţinutul lor de apă, observat şi în alte situaţii, cum ar fi “zbârcirea” gelatinei, implicit pierderea în timp a transparenţei piftiei.

O simplă bucată de material tricotat ajunge să ofere explicaţii dintre cele mai neaşteptate. Dacă vrem să obţinem un obiect în formă de disc, mărim numărul de ochiuri, de la centru spre margine, de-a lungul razei, dar vom avea o circumferinţă cu un soi de falduri.  Modelul acesta poate fi folosit pentru a explica plierea scoarţei cerebrale în timpul dezvoltării intrauterine, felul în care creierul se adaptează la dimensiunile cutiei craniene.

Savantul nostru, împreună cu un coleg, Venkatesh Narayanamurti, a observat unele asemănări în comportarea unor structuri total diferite la prima vedere, alge, foi de hârtie şi steaguri, în raport cu un curent de apă sau aer. Rezultatul a fost înţelegerea modului în care este transmisă energia de la un fluid la un solid şi implicit felul în care un corp solid poate  exploata fluidul. 

Nu lipsesc însă binevoitorii, ca întotdeauna. Unul dintre ei, scriind într-o obscură publicaţie academică, susţine că experimentele pomenite vor putea explica agitaţia rochiilor de flamenco, deplasarea şerpilor şi ţiparilor şi, cine ştie, poate chiar vechea legendă a covorului zburător.