x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Învățăminte ale unei știri de bun augur

0
Autor: Serban Cionoff 18 Iul 2019 - 09:54
Învățăminte ale unei știri de bun augur


Acum când, cu mic cu mare, așteptăm cu sufletul la gură să aflăm dacă Laura Kovesi va căpăta mult râvnitul caftan pentru a ocupa mult postul de șefă a Parchetului European, iată că primim o  veste la care cutez să spun că puțini dintre noi se așteptau:Mircea Geoană va fi noul secretar general adjunct al NATO! Știre comunicată de către însuși secretarul general al Alianței Nord Atlantice, Jeans Stoltenberg, care a ținut să facă o mențiune specială la calitățile diplomatului Mircea Geoană, fost ministru de externe al României, pe care l-a numit a fi „un promotor puternic al relațiilor transatlantice”. Domnia sa exprimându-și încrederea că,în această nouă calitate, Mircea Geoană „va aduce experiența îndelungată de politician și diplomat”.   

 Sunt mai multe motive pentru a considera această știre ca fiind „prima știre politică de bun augur după prea mult timp încoace”. Afirmație la care subscriu fără rezerve și care aparține doamnei Despina Neagoe, un om cu bogată experiență în domeniul comunicării politice și diplomatice. Despina Neagoe remarcând, de asemenea”discreția absolută a procedurilor premergătoare numirii” și,în egală măsură „abilitatea cu care (Mircea Geoană n.n.) a păstrat anonimatul acestei ascensiuni”. De aici vine și categorica deosebire între tam-tamul mediatic (și nu numai mediatic!) întreținut în jurul numirii Zeiței Anticorupției ca Procuror șef al Europei Unite și discreția totală – prin excelență diplomatică - păstrată în legătură cu etapele pe care le-a parcurs propunerea ca Mircea Geoană să fie numit secretar general adjunct al NATO până a fi validată și pecetluită.

 Nu aș fi făcut această observație dacă nu ar fi existat , în fapte, o distanță ca de la cer la pământ între discreția de care a dat dovadă redutabilul diplomat Mircea Geoană în toată această perioadă și lamentările publice ale Slujirii, care nu a pierdut nici-o ocazie pentru a se plânge de faptul că executivul de la București nu  o susține pentru a-și vedea visul cu ochii. Lamentații cărora li s-au asociat anumiți propagandiști, din țară și de peste hotare, care au difuzat, în cascadă, tot felul de zvonuri despre nu mai știu ce strategii subterane care operează de zor și în urma cărora francezul Jean Francois Bohnert, redutabilul contracandidat  al Laurei Kovesi ,se va retrage din cursă. Bașca asigurările date de către tehnocratul Dacian Cioloș cum că însuși președintele Franței, Emmanuel Macron, a promis că îl va convinge pe eminentul său conațional să facă un pas în spate ,lăsând culoarul liber pentru Nefertiti. Acesta primind, la schimb, funcția de șef al unui DNA  din țara lui Voltaire. Gest care, între noi fie vorba, l-ar putea plasa  exact în postura de subaltern pe linie ierarhică al șefei parchetului european. Adică al  Laurei Kovesi!

Tot la capitolul „antiteze”, aș consemna și categorica deosebire dintre discreția diplomatică păstrată în legătură cu numirea lui Mircea Geoană ca secretar general adjunct al NATO și zvonurile foarte insistente care, acum câțiva ani,adică prin 2013-2014, care zvonuri îl dădeau pe Traian Băsescu drept mai mult ca sigurul viitor secretar general al NATO. Răspândacii cu pricina încropind până și un fel de „argumente care pot face verosimilă senzaționala știre”. Care știre, de senzațională ce era,  s-a dovedit a nu fi decât un zvon și nimic mai mult!

 Iar, dacă tot am adus în discuție numele lui Traian Băsescu, este inevitabil să nu ne amintim și faptul că, la alegerile prezidențiale din 2009,Mircea Geoană a fost declarat perdant al celui de-al doilea tur de scrutin, după ce o noapte întreagă fusese considerat câștigător. Rămânând, până azi, nelămurit concursul de împrejurări din care a reieșit această spectaculoasă răsturnare de scor. Împrejurări din inventarul cărora, categoric, nu putem exclude nici sufrageria lui Gabriel Oprea și nici viteza inimaginabilă cu care,la o foarte anumită ambasadă a României, au căzut în urne exact voturile pentru Traian Băsescu.  Cât privește faptul că, acum, după aproape zece ani, perdantul de atunci, Mircea Geoană, accede   la o funcție de vârf a NATO, adică acolo unde, se pare că nici prin gând nu le-a trecut decidenților alianței să îl plaseze pe Amiralul Dezastrului Național, nu vreau să spun decât că –și în acest fel- avem dovada că există o dreptate inerentă, în orânduirea lucrurilor. Dreptate care , mai târziu dar în mod sigur odată și odată,își produce efectele.

 Două vorbe aș mai avea de spus pornind de la mențiunea pe care a făcut-o Mircea Geoană, în succintul dar substanțialul său mesaj referitor la numirea sa în atât de importanta funcție în conducerea NATO, prima de acest grad pe care  o va ocupa un român. Este vorba despre „susținerea politică și instituțională transpartinică „ de care a beneficiat domnia sa. Situație mai mult decât salutară și perfect îndreptățită având în vedere calitățile de excepție ale diplomatului și omului Mircea Geoană. O situația care demonstrează că, atunci când există bună credință și când pe primul plan se pune promovarea valorilor reprezentative ale României, nu există și nici nu pot exista motive pentru ca acest consens să nu se soldeze cu rezultatele așteptate. Motiv în plus pentru a aștepta, cu o mare doză de speranță, să vedem ce post de comisar european îi va fi atribuit țării noastre. Și de data aceasta existând încurajatoare informații despre susținerea transpartinică și instituțională a doamnei ambasador Luminița Odobescu pentru a fi desemnată comisar european și titulară a unui important portofoliu.  

 Consens care, cu toată părerea de rău, nu văd cum și de ce ar trebui să existe și  în cazul unei alte candidaturi la o înaltă demnitate în structurile Uniunii Europene.  Prietenii știu la cine mă refer…


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de