x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Invers!

0
Autor: Tudor Octavian 16 Aug 2005 - 00:00
Invers!


Femeia de pe alee nu putea fi decat Maria. Cu mersul ei avantat, de studenta iesita la plimbare, cu acelasi suras complice de intampinare, ca pe vremea cand erau impreuna.

Si chiar cu aceeasi pieptanatura baietoasa, Maria parea sa nu fi imbatranit deloc. De departe, nu-i dadeai mai mult de treizeci de ani. Venea spre el, spre Andrei, voioasa nevoie mare, iar Andrei se gandea ca n-ar fi trebuit sa fie atat de prietenoasa, de vreme ce o parasise, cum ii era obiceiul, scurt si fara explicatii. Pentru toate femeile, de care se despartea fiindca asa avea el chef, fara sa-si faca prea multe probleme, Andrei avea o vorba: Fuse si se duse. Maria, si ea, fuse si se duse. Iar acum Andrei isi muncea creierii, sa-si aminteasca de ce o abandonase.

Cand ai avut legaturi peste legaturi, e normal sa mai uiti unele lucruri. De pilda, sa uiti ca in urma cu douazeci de ani te-ai culcat cu o femeie si sa-i faci iarasi curte. "Ce penibil poti sa fii - i-a zis Amalia, o doamna mai coapta, careia Andrei i-a soptit o noapte intreaga, la un revelion, tot felul de vorbe dulci - , ai acelasi repertoriu ca in 1973. Ai chelit si tot fante de cartier ai ramas!" Andrei le uitase, e drept, pe destule din pustoaicele cu care se pupase in facultate. Memoria ii juca feste la mai toate aventurile de o noapte. Insa pentru femeile pe care le iubise, ma rog, cat era el in stare sa iubeasca, daca un "Fuse si se duse" rezolva repede niste situatii pentru care unii se apucau de bautura sau isi pierdeau mintile, memoria lui Andrei avea ceva dintr-un sanctuar tinut curat si luminat de o vointa mai presus de a sa. Isi amintea perfect toate inceputurile, isi amintea perfect toate zilele si noptile perfecte, dar nu reusea sa-si aminteasa nici unul din motivele care provocasera ruptura.

Maria era acum la doar cativa pasi in fata lui. Din felul in care-si departase bratele de corp si topaia cu pantofii ei de secretara era clar ca urma sa-l imbratiseze. Nici de aproape nu arata ca o femeie de cincizeci si cinci de ani. Iar Andrei continua sa se intrebe: "Mai, de ce m-oi fi despartit eu de minunea asta de fata?! Mai, de ce-oi fi fost eu atat de tampit sa le dau papucii la atatea femei, care m-ar fi facut fericit? Mai, nu cumva am trait cu ideea ca sunt cel mai destept dintre destepti si cand colo am fost un infirm?!".

Saria il imbratisa si-l alinta ca pe un elev care-si facuse bine lectiile: "Vai, Andrei, ma bucur sincer ca te vad! Dar stii, sincer, sincer de tot! Ce frumusel ai ramas, manca-te-ar mama!". Lui Andrei ii venea sa intre in pamant de rusine. El le parasea si, uite, ele nu-l urau deloc! Ce ciudata e viata! Unii barbati sunt detestati pentru mult mai putin, pe cand el, care ar fi meritat sa fie palmuit, fiindca se lepadase ca de un obiect oarecare de Maria, era intampinat ca un vechi prieten.

"Maria - a zis Andrei simtind ca are, in sfarsit, farama aceea de curaj care poate sa te mantuie de o fapta rea, de un intreg trecut pacatos - , te rog sa ma ierti. Am fost un magar, can te-am parasit. Si, daca vrei sa stii, ma gandesc tot timpul la asta."

"Ei, pe dracu - a zis Maria cu surasul ei complice, care putea sa insemne orice - , te-ai gandit tu la mine! Eu ti-am dat papucii si tot tu sa-ti ceri iertare? Te-ai ramolit, Andrei, daca nu le mai tii minte nici pe femeile care te-au parasit."
Citeşte mai multe despre:   editorial,   maria ,   andrei

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de