Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În chip asemănător, pentru cârnăţarii tranziţiei noastre, Gambrinus nu
e o clădire legată de I.L. Caragiale, ci un teren care poate fi vândut
la un preţ bun.
Recent s-a desfăşurat la Cotroceni o reuniune a Comisiei prezidenţiale pentru Patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale din România. O reuniune convocată pentru prezentarea celor douăsprezece măsuri prioritare care ar trebui luate de urgenţă în vederea protejării patrimoniului naţional. La reuniune a participat şi Traian Băsescu. În finalul conclavului, domnia sa a ţinut un discurs despre urgenţa urgenţelor pe care o constituie la ora actuală protejarea patrimoniului cultural al României.
Dacă am avea o presă cât de cât preocupată şi de chestiuni grave pentru interesul naţional, dar mai puţin pitoreşti, mai mult ca sigur, reuniunea de la Cotroceni, dar mai ales discursul lui Traian Băsescu ar fi beneficiat de o atenţie de primplan.
Publicat pe site-ul Preşedinţiei în întregime şi în presă doar la nivel de câteva propoziţii, discursul lui Traian Băsescu atrage agenţia asupra unei probleme care merită sintagma de "problemă de securitate naţională".
În anii care au trecut de la căderea comunismului, patrimoniul nostru cultural a traversat un proces de distrugere sălbatică. Traian Băsescu l-a comparat cu cel de care e acuzat regimul comunist în faza sa stalinistă, când monumente şi personalităţi ale trecutului au fost distruse sub semnul evident al unei politici conştiente de ştergere a memoriei noastre ca popor.
Noi însă vom compara aşa-zisa perioadă a tranziţiei ca fiind pentru patrimoniul cultural autohton asemănătoare celei a pătrunderii barbarilor în Imperiul Roman. Şi asta nu atât pentru că distrugerile la care a fost supus patrimoniul nostru cultural în aceşti ultimi 18 ani ating nivelul de sălbăticie al distrugerilor ireparabile produse de barbari, ci pentru că autorii postdecembrişti au cel puţin două trăsături comune cu barbarii:
1) sunt la fel de analfabeţi;
2) au distrus patrimoniul nu sub semnul unei politici conştiente, ci sub cel al nevoii de a se îmbogăţi cu orice preţ.
Traian Băsescu a sesizat corect principalele cauze ale dezastrului care defineşte situaţia de azi a patrimoniului nostru naţional: lipsa de preocupare a autorităţilor locale şi centrale pentru protejarea monumentelor, cetăţilor, castelelor, caselor memoriale, nerespectarea legii prin neglijarea ei de către autorităţi, insuficienta claritate şi coerenţă a legii existente.
Sunt acestea, credem, explicaţii necesare, dar nu suficiente pentru fenomenul numit distrugerea patrimoniului nostru naţional în ultimii 18 ani.
Pentru că adevărata, profunda explicaţie e alta: în cei 18 ani care au trecut de la căderea comunismului, România a fost la cheremul noilor barbari: îmbogăţiţii peste noapte.
Inutil să reproşăm barbarilor că au distrus o dată pentru totdeauna monumentele care constituiau gloria nu numai a Imperiului Roman, ci şi a umanităţii. Erau pur şi simplu barbari. Nişte sălbatici veniţi din bezna stepelor asiatice pentru care o statuie nu era o capodoperă de artă, ci un bolovan învelit în aur. În chip asemănător, pentru cârnăţarii tranziţiei noastre, Gambrinus nu e o clădire legată de I.L. Caragiale, ci un teren care poate fi vândut la un preţ bun. Această explicaţie ne dezvăluie un adevăr: chestiunea patrimoniului nu depinde de legi şi de aplicarea lor. Depinde de o răsturnare radicală a unei prejudecăţi cu cântec, care a dominat şi domină România: cea potrivit căreia proprietatea privată e atotputernică la modul absolut. A sesizat-o, fără a o spune însă direct, ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, într-o replică la discursul lui Traian Băsescu. Domnia sa a arătat că, ori de cîte ori s-a pus problema ca o clădire monument din Bucureşti să fie refăcută sau măcar păstrată, s-a invocat pe loc dreptul proprietăţii private de a face orice.
E o prejudecată cu care s-au confruntat la începuturile capitalismului toate statele din Vest. Şi care au reuşit totuşi s-o înfrângă, impunând adevărul că nu doar banii vorbesc. România a trecut, credem, de etapa capitalismului sălbatic. Membră a Uniunii Europene, ţara noastră trebuie să se obişnuiască rapid cu adevărul că proprietatea privată nu poate avea drepturi în detrimentul interesului naţional.
Ca şef de stat, Traian Băsescu ar fi trebuit să pună în centrul discursului său acest adevăr.
Creând astfel premisele teoretice pentru măsuri urgente în plan legislativ, menite a stăvili năvala de barbari a noilor îmbogăţiţi.
