x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ionel, care n-avea blugi

0
Autor: Tudor Octavian 10 Dec 2005 - 00:00
IN TIMP CE CONVIN cu stomatologul asupra unor zile si ore, imi dau seama ca munca la ziare si televiziuni cu contract imi permite sa fiu bolnav numai luni, intre orele 14:00 si 18:00, si sambata dimineata, dar numai dupa ce-mi scriu articolul pentru Jurnalul National. Socotind cele trei zile necesare intre moarte si cimitir, n-am voie nici sa mor. Poate asa, de proba, duminica dupa-amiaza, vreo cateva ceasuri, si doar daca n-am aranjat o intalnire pe care nu-i rentabil sa o anulez.

DISCUT CU O VECINA despre maritisul fetelor, despre faptul ca se duc la soti si te lasa cu un gol in suflet, cu un alean fara solutie. Asa e, confirma femeia, si eu cand mi-a plecat fata de acasa am simtit ca mor. "A plecat departe, in alt oras, in alta tara?", intreb. Iar vecina ofteaza, cu aleanul acela fara solutie de care pomeneam, si-mi raspunde: "In blocul de vizavi".

VREAU SA-I DAU UN BAN unei cersetoare, dar n-am marunt decat 3.500 de lei. Daca as fi avut o moneda de 5 lei noi sau o bancnota de 10.000 lei vechi, scoteam banii si-mi vedeam de drum. 3.500 insa mi-a fost rusine sa-i dau necajitei. Tot gandindu-ma la relatia mult-putin in cazul sumelor mici mi-am spus ca-mi creez problema de constiinta in plus, pe langa celelalte pe care le am. Asa ca m-am intors si i-am dat o bancnota de 50.000 lei vechi. Pretul la zi al unei crize de constiinta.

BOGATUL CATRE SARAC: Ce, ma, crezi ca eu nu vreau sa fiu din cand in cand sarac? Dar daca nu pot! Vreau si nu pot!

PANA NU DE MULT socoteam sintagme precum "schimbarea generatiilor" ori "reconsiderarea valorilor" drept vorbe ca toate vorbele. Dar uite ca mor tot mai multi oameni din generatia mea, iar moartea nu e o sintagma. Schimbarea generatiilor e altceva decat o vorba, e o imputinare, o terminare.

CEA MAI PROVOCATOARE definitie a unui sef liberal care a lucrat in serviciile secrete: liberal sub acoperire.

POVESTEA LUI IONEL, flacaul dupa care nu se uitau fetele din sat fiindca era singurul fara blugi. "Io-te-te-l pe prostu’ de Ion a lui Closca fara blugi", strigau fetele. Dupa ce bunica-sa i-a dat din banii pe care-i stransese sub perna ca sa-si cumpere Ionel blugi, lucrurile s-au schimbat. Acum fetele striga: "Uite-l pe blegu’ lu’ Closca in blugi!".

UN DOMN, care a studiat mult timp problema, imi spune ca majoritatea soferilor de taxi sunt din Berceni. Daca-i asa, inseamna ca e inca unul din fenomenele strict romanesti care nu au nici o explicatie. Ca de altfel si ambitia domnului, care si-a inchinat o parte din viata studierii obarsiei soferilor de taxi, ca sa poata raspandi, mandru de descoperirea lui, un adevar ce nu duce nicaieri.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de