x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ionuţ Bălan: Criză financiară sau monetară?

Ionuţ Bălan: Criză financiară sau monetară?

de Ionuț Bălan    |    02 Oct 2008   •   00:00

Deputaţii români au votat unanim, cu bilele la vedere, majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Se întâmplă exact cum anticipam la începutul anului: pe fondul accentuării concurenţei politice, parlamentarii vor alimenta electoral spirala inflaţionistă cu noi majorări de salarii şi pensii, încercând să restabilească puterea de cumpărare a populaţiei.

Deputaţii români au votat unanim, cu bilele la vedere, majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Se întâmplă exact cum anticipam la începutul anului: pe fondul accentuării concurenţei politice, parlamentarii vor alimenta electoral spirala inflaţionistă cu noi majorări de salarii şi pensii, încercând să restabilească puterea de cumpărare a populaţiei. Putere afectată tocmai de creşterile de venituri din anii trecuţi care s-au întors acum împotriva beneficiarilor prin intermediul inflaţiei. La rândul său, Standard and Poor2s preciza anul trecut că alegerile vor stimula cheltuielile curente, vor reduce calitatea guvernării şi vor intensifica presiunile inflaţioniste, avertizând că ratingul de ţară ar putea fi diminuat. Iată că şi S&P a avut dreptate şi chiar se pregăteşte să ne reducă ratingul...

Din nefericire însă pe politicienii români nu-i mişcă nimic, nici măcar criza internaţională. Şi-au făcut din alegerile americane şi George W. Bush un model. Bush a apărut la televizor dând asigurări că planul său de a utiliza 700 miliarde dolari din banii contribuabililor pentru a cumpăra activele companiilor ce trebuiau să dea faliment va trece în cele din urmă de Congres. Cu riscul ca o asemenea “strategie” să aibă efect de contagiune în întreaga lume. De pildă, dezvoltatorii imobiliari români cer statului să le lichidizeze sectorul intrat în blocaj: “Preţul apartamentelor ar putea scădea dacă guvernul şi autorităţile ar răscumpăra sau achiziţiona, la preţ de piaţă, investiţiile în utilităţi, şcoli, grădiniţe şi dispensare, realizate de dezvoltatori în cartierele de locuinţe sau ar cumpăra de pe piaţă terenuri pe care să le ofere populaţiei sau dezvoltatorilor, gratuit sau la preţuri modice, pentru construcţia de apartamente”.

Inevitabil ajungem la vorbele profesorului Florin Aftalion: “Politicienii cred că multe probleme pot fi rezolvate pe termen scurt crescând cantitatea de bani, ceea ce duce la inflaţie”, iar apoi, când lucrurile merg prost pentru ei, “nu vor vedea consecinţele nefaste ale politicilor lor, ci vor încerca să controleze preţurile”. Că e vorba (deocamdată) de preţul medicamentelor – ca în România sau de cel al imobilelor – ca în America, tot control se numeşte. Fostul preşedinte Fed, Alan Greenspan, spunea că “cea mai gravă criză financiară de după al doilea Război Mondial”, urmează să se încheie “abia după stabilizarea preţurilor din sectorul imobiliar”. Din păcate tentativa de gestionare a procesului de corecţie în SUA de către guvernul federal, care blochează procesul natural de ajustare antreprenorială, nu va face decât să prelungească criza. Şi iată cum se vor adeveri întrutotul spusele lui Greenspan: “...redresarea ar putea dura mai mult decât de obicei”.

Ar mai fi un singur lucru de adăugat, adresat direct analiştilor care afirmă că prin intervenţia pe pieţe, guvernele nu fac decât să aducă mingea înapoi în terenul de joc. Pe vremea etalonului aur, ce restrângea drastic masa de bani de pe piaţă în funcţie de cantitatea de metal galben deţinută de băncile centrale şi comerciale, politicienii şi bancherii aveau o marjă de manevră extrem de redusă. Ca dovadă, crizele se măsurau în luni, nu în ani. Dar motivul pentru care politicienii nu discută acum de ieşirea din criză pe seama readoptării respectivului etalon, ci a intervenţionismului, este că aurul se opune confiscării bunăstării şi, implicit, a extinderii sferei statului. A spus-o clar şi răspicat acelaşi Alan Greenspan: “Secretul jenant din spatele tiradei etatiştilor împotriva etalonului aur este acela că deficitul bugetar e pur şi simplu o schemă ascunsă de confiscare a bunăstării. Aurul se opune acestui proces insidios, fiind garantul drepturilor de proprietate”.

×
Subiecte în articol: editorial