x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ionuţ Bălan: Ţări libere, pieţe ocupate

0
Autor: Ionuț Bălan 16 Oct 2008 - 00:00

Directorul general al FMI a declarat la începutul acestei săptămâni că probabil "nivelul maxim al crizei" a trecut, şi asta "datorită măsurilor care au fost adoptate". Nu voi intra în detaliile cu multe zerouri ale planurilor de salvare negociate de G7, ci voi aduce în discuţie un singur element: băncile centrale ale Statelor Unite, Angliei, Canadei, Suediei, Elveţiei şi Banca Centrală Europeană (BCE) au redus coordonat, săptămâna trecută, dobânzile-cheie cu jumătate de procent.



Directorul general al FMI a declarat la începutul acestei săptămâni că probabil "nivelul maxim al crizei" a trecut, şi asta "datorită măsurilor care au fost adoptate". Nu voi intra în detaliile cu multe zerouri ale planurilor de salvare negociate de G7, ci voi aduce în discuţie un singur element: băncile centrale ale Statelor Unite, Angliei, Canadei, Suediei, Elveţiei şi Banca Centrală Europeană (BCE) au redus coordonat, săptămâna trecută, dobânzile-cheie cu jumătate de procent. În condiţiile în care o multitudine de companii şi persoane s-au refugiat în cash, politicile monetare expansive au venit să suplimenteze cantitatea de bani de pe pieţe. Din păcate însă, deţinătorii de numerar vor constata curând că puterea de cumpărare a resurselor lor e afectată de "fabricarea" altor bani de hârtie şi nu vor avea cum să se refugieze din dolari americani în euro sau în lire sterline, dolari canadieni, franci elveţieni ori coroane suedeze, pentru că monedele au fost inflaţio­nate simultan. Deh, în urmă cu o sută de ani cine mergea cu o bancnotă la bancă primea în schimbul ei o valoare indubitabilă – câteva grame de aur. Acum banii atestă un drept de proprietate fluctuant asupra unei cantităţi de bunuri şi servicii. Incertitudinea şi volatilitatea sunt legate de faptul că cererea pentru cantitate de bunuri oscilează după cum inflaţionează băncile centrale masele băneşti.

Dar apropo de aur şi de metale în general. Când îşi vor da seama că inflaţia îi loveşte în "raritatea" bunurilor pe care le posedă – respectiv banii –, indivizii şi companiile îşi vor îndrepta atenţia către active mai rare, care nu-şi pierd valoarea în timp şi nici nu pot fi multiplicate prin politici discreţionare. Vor achiziţiona aur, platină, argint, după care vor trece la petrol şi metale neferoase (cupru, nichel etc.). Iar apoi, când vor vedea că după "concurenţa" cash-ului a urmat cea a me­talelor, guvernele şi băncile centrale vor sări din nou în apărarea banilor de hârtie: vor încerca să reprime bursele de mărfuri aşa cum au făcut-o cu pieţele financiare. Adică, nu vor accepta nici un moment adevărul că de fapt nu mărfurile se scumpesc, ci banii sunt mai mulţi şi mai ieftini.

Pentru români situaţia e mai "simplă". Ei n-au burse de mărfuri, certificate, brokeri sau bănci depozitare. Ba chiar Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) urmează să interzică explicit investiţiile fondurilor specializate "în mărfuri, inclusiv aur, cupru, platină ori în instrumente financiare derivate pe mărfuri". Este drept că un număr mare de conaţionali îşi ţin banii la saltea, în euro, privind cu un ochi spre deprecierea leului şi cu celălalt spre momentul când vom intra în zona euro. Dar asta nu-i apără de deprecierea generală a banilor de hârtie faţă de principalul activ care conservă valoarea pe termen lung: aurul. Nici măcar până atunci când băncile centrale ce acţionează coordonat vor observa că monedele le sunt concurante de o piaţă care le ia mereu prin surprindere şi vor cere guvernelor să reglementeze drastic şi bursele de mărfuri.
Bine măcar că unii bancheri centrali mai au puterea să recunoască. Preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, a afirmat în urmă cu două zile că "recentele turbulenţe reprezintă, în parte, consecinţa dereglementării apărute după denunţarea acordurilor de la Bretton Woods, declanşată în 1971, când inflaţia a forţat Statele Unite să abandoneze etalonul aur – o ancoră a sistemului –, inaugurând epoca ratelor de schimb flotante (variabile)". Asta cu precizarea că Trichet se referă la etalonul aur-devize (în care monedele lumii erau legate de dolar şi doar dolarul de aur), ce este respon­sabil pentru stagflaţie şi că singurul care impune "disciplină pieţelor financiare" este etalonul aur clasic. 
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de