x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ireparabila povară

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 19 Oct 2007 - 00:00
Zilele acestea ne-am convins, a căta oară, că nimic nu ne mai poate surprinde şi că suntem, cu-adevărat, originali. Originalitatea noastră nu rezidă insă, din faptul că avem idei noi, propuneri geniale, descoperiri care să uluiască lumea. Originalitatea noastră e in principii. Uitaţi cum cred eu că stă treaba, la noi, in privinţa principiilor.


In principiu, avem partide, stat, legi, regulamente. In principiu, avem şi probleme de rezolvat, oameni cu necazuri, obstacole de trecut. Tot in principiu, legile sunt făcute de oameni pentru oameni, instituţiile sunt stălpul societăţii, demnitarii sunt capabili şi eficienţi. Asta este teoria şi ceea ce vor politicienii - oamenii care vin pe rănd la putere, − să vedem, să inţelegem.


Adevărul, şi gol - goluţ şi imbrăcat in poveşti de adormit vigilenţa, este că singurul nostru principiu de viaţă, sănătos tun, este că ne facem că facem, spunem ca să zicem, executăm ca să avem treabă. Concret, pentru a nu părea că aberez : avem, din 2001, deci de 6 ani, o lege care prevede ca suma de doi la sută din privatizări să fie direcţionată către construirea de case pentru chiriaşii din casele naţionalizate şi nimeni nu aplică legea.


De atăţia ani, banii aceştia s-ar fi putut aduna, legal, şi ar fi putut salva de la disperare sute de familii, care nu au nicio vină că au fost prinse la mijloc intr-un context politic şi istoric nefavorabil. Nimeni nu a mişcat un deget, nimănui nu i-a păsat, Băsescu ii vănează termopanele şi ouăle de la Cornu lui Năstase, iar PSD-ul il caută la flotă pe Băsescu - aceastea sunt motivele pentru care politicienii noştri şi-ar sacrifica din timp şi energie, dar mult mai puţin sau deloc, pentru a face ceva concret pentru oameni.


Cănd miercuri conservatorii au pichetat Guvernul, impreună cu Federaţia Pensionarilor, cerănd măcar prelungirea cu trei ani a contractelor pensionarilor evacuaţi din casele naţionalizate, viceprimarul Primăriei Capitalei, Popa, trimis acolo de Partidul Democrat, a găsit scuza şi motivul pentru care Primăria mare a Bucureştiului nu a făcut nimic pentru această categorie socială − interesul conservatorilor este politic, iar dumnealui nu intervine in discuţii politice − şi, chiar dacă ar fi aşa, in calitatea sa de adjunct al lui Adriean Videanu, domnul Popa ar fi trebuit să dea lămuriri publicului, mai mult decăt a arunca vinovăţia către factorul politic şi către primăriile de sector. Dacă, oricum, primarii de sectoare sunt, de fapt, şi responsabili şi capabili sau incapabili - după caz, − atunci de ce mai există Primăria Capitalei, cu sute de funcţionari şi cu aleşi locali plătiţi indestulător din bani publici?


Oricum, faptul că ministrul maghiar al lucrărilor publice, Laszlo Borbely, a recunoscut că numai de la Primăria Bucureştiului nu a primit niciun centimetru de teren pentru a construi spune tot. Spune tot despre interesul primăriei generale − conduse de atăta amar de vreme de democraţi − care e aproape egal cu zero. Har Domnului că la anul sunt alegeri. Poate bucureştenii vor vota, in sfărşit, pe cineva care vrea să facă şi treabă, nu numai act de prezenţă. Iar in loc de lamentări şi subterfugii, va alege să muncească şi să lase in urmă şi altceva, decăt deziluzie.


Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de