x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Isărescu: dramatic punct pe „i”!

0
Autor: Ilie Serbanescu 31 Ian 2011 - 20:29

Faptul că în 2010 – în ciuda unei re­mar­cabile creşteri a exporturilor în ur­ma căreia s-au depăşit maximele de dinaintea crizei – economia în an­sam­blu a continuat însă să dea înapoi a demonstrat clar că, oricât şi-ar re­veni pieţele occidentale, mai mult de­cât au făcut pentru tractarea eco­nomiei din România nu pot face. Şi că, de fapt, creşterea economică de aici depinde precumpănitor de evo­lu­ţia cererii interne. Partea din eco­nomie reprezentând producţie pentru export este pronunţat minoritară, grosul fiind dependent de cererea internă. Din păcate, nu este vorba de producţie pentru piaţa internă, ci direct de consum intern. Aceasta fiind şi problema! S-a ajuns deja în punctul din care, dacă nu creşte consumul, nu există creştere economică!

Şi, iarăşi din păcate, şi reciproca este integral valabilă: dacă există creş­tere economică înseamnă că a crescut consumul! Şi că, în lipsa pro­duc­ţiei, s-au reinflamat importurile şi, ca urmare, s-au adâncit dezechilibrele economice fundamentale! Creşterea economică pe articulaţia actualului model economic de tip bananier – consum fără producţie, importuri fără exporturi, hipermarketuri fără fabrici, maşini fără şosele – nu este un factor de dezvoltare, ci unul pro­du­că­tor de criză, căci nu reduce, ci accentuează caracterul dezarticulat şi dezechilibrat al economiei.

De aceea, reproşurile constante şi mereu amplificate ale mediului de afaceri în perioada de criză către fac­to­rii guvernamentali de a nu fi adoptat aşa-zise „măsuri anticriză”, adică de a nu fi stimulat consumul spre a se re­veni la creştere economică sunt com­plet alături de drum. Ele re­pre­zintă interesele înguste, personale sau de grup, ale oamenilor de afaceri care, din păcate, în majoritate, ocupă po­ziţii în comerţ (şi nu în producţie) şi cărora asemenena măsuri le-ar fi fa­vo­rabile, în timp ce pentru economie măsurile respective ar fi complet nocive, căci ar însemna exact să se toarne gaz peste focul dezechilibrelor economice de bază.

De fapt, place, nu place, modelul eco­nomic în care o anumită expan­siu­ne a capitalului străin destinată te­ri­toriilor bananiere a aruncat Ro­mâ­nia reprezintă un cerc vicios aproa­pe fără ieşire, de vreme ce tocmai ceea ce vindecă o economie – res­pectiv creşterea economică – face rău, chiar rău de tot, economiei din Ro­mânia.

Nu există decât o cale de a rupe acest cerc vicios: blocarea o perioadă îndelungată a creşterii consumului, spre a se încerca obţinerea de creştere economică pe baza promovării trep­ta­te a producţiei. O recunoaşte ex­trem de precis dl Isărescu însuşi: „Con­sumul reprezintă 70-80% din PIB. Dacă el nu creşte, poţi să spui că creş­terea economică va fi foarte în­ceată! Aceasta nu înseamnă însă că nu poţi să ai creştere economică în con­diţii de stagnare a consumului şi apoi de reluare a creşterii lui foarte înc­eată”.

Problema este că o asemenea abor­dare este dramatică din punct de vedere social, nefiind deloc co­mes­tibilă pentru o populaţie căreia i s-a dat pe la nas cu o falsă şi pasageră pros­peritate pe bază de credit fără aco­perire. Başca faptul că o schimbare reală ar dura 15-20 de ani, cam tot atât cât a durat şi crearea – prin de­molarea sistematică a industriei şi agriculturii din ţară – a modelului ba­nanier.

Nimeni să nu aibă însă vreo angoasă în legătură cu acest aspect! Pentru că n-are cine să întreprindă o asemenea dramatică schimbare. Ori­cum nu este în abordarea FMI şi, din pă­cate, a nici uneia dintre autorităţile ro­mâne schimbarea actualului model economic din România. Şi, chiar dacă ar fi, nici nu prea stă în putinţa vreuneia dintre autorităţile române această schimbare, în măsura cedării către capitalul străin a tuturor punctelor nodale şi pârghiilor strategice din economie!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de