x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Isărescu – magie pentru inflaţie

0
Autor: Gabriela Vranceanu Firea 01 Feb 2008 - 00:00

“Ne batem în 2008 pentru  atingerea ţintei de inflaţie. Măsurile pe care le luăm nu sunt plăcute. Pe de altă parte, preţurile în România sunt libere şi pot influenţa ţinta. Nu avem nici un control al preţurilor şi de aceea se poate spune că facem un fel de magie în a ţine inflaţia la o marjă stabilită”, spunea, acum câteva zile, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

 

“Ne batem în 2008 pentru  atingerea ţintei de inflaţie. Măsurile pe care le luăm nu sunt plăcute. Pe de altă parte, preţurile în România sunt libere şi pot influenţa ţinta. Nu avem nici un control al preţurilor şi de aceea se poate spune că facem un fel de magie în a ţine inflaţia la o marjă stabilită”, spunea, acum câteva zile, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Mesajul său continuă cu alte semnale, pe care nu ştiu cât de mult ar trebui să le perceapă populaţia, cât mai degrabă guvernanţii, cei care, până la urmă, acceptă – din nevoie, din presiune, dar uneori şi din laşitate – măsuri care fac bine unor categorii sociale, pe moment, lovind în întreaga populaţie a ţării.

Asta este, de fapt, cheia unei guvernări eficiente: să faci bine, fără să strici ce era cât de cât stabil. Ce nu s-a înţeles la noi în atâtea gu­vernări postdecembriste, şi de stân­ga, şi de dreapta, şi de tehnicieni confiscatori de valută şi de so­luţii sal­vatoare pentru începerea ne­go­cierilor cu Uniunea Europeană, este că politica răului celui mai mic nu a sărăcit pe nimeni, chiar dacă nici nu a adus cuiva câştiguri fabuloase.

 

Dar o economie ca a noastră, vlăguită de  privatizări eronate, restructurări neterminate, transformarea unităţilor de producţie nu în alte zone de producţie necesară noii pieţe, ci în terenuri destinate răsfăţatelor investiţii imobiliare, nu îşi poate permite teste sociale, retuşuri electorale decât dacă doreşte să rămână economia de piaţă pe care celebrul economist american Paul Samuelson o descria ca pe “o maşină cu volanul stricat sau fără şofer”.

Revenind la guvernatorul BNR, el ne vorbeşte şi despre seceta prelungită de anul trecut, care a influenţat puternic preţul alimentelor, amintind că Banca Centrală, după ce externa­lizează astfel de şocuri, încearcă să diminueze la maximum al doilea val de scumpiri.

Dar Mugur Isărescu pune stiloul de guvernator pe rana finanţelor noastre naţionale, subliniind că cel mai mare pericol este declanşarea unei spirale preţuri-salarii. Dacă va fi aşa, lucrurile vor fi greu de stăpânit. Ce înseamnă, concret, acest fapt? Că acţiunea singulară a BNR va fi din ce în ce mai ineficientă, în condiţiile în care nu va fi corelată şi cu o serie de măsuri guvernamentale.

 

Iar, în timp ce economiştii recunoscuţi la nivel mondial caută soluţii pentru depăşirea momentului dificil de la începutul acestui an, pentru cele mai multe pieţe, în special americană, în vreme ce finanţiştii români fac hocus-pocus cu inflaţia, politicieniii, cei care decid legile ţării, s-au gândit să aducă şi ei o contribuţie: nu fermitate în acţiune, nu renunţare la cheltuieli pe care nu ni le permitem, ci convocarea unei şedinţe a Parlamentului, în care să se discute despre politici macroeconomice, să se pună întrebări tembele de genul: cât va fi cursul în mai sau septembrie, uitând de piaţa liberă, şi, eventual, să se fluiere de la balcon. Cam acesta este climatul în care se discută “serios” despre problemele importante ale naţiunii. Sună ca un refren cunoscut: “Hai la luptă, tovarăşi!”.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de