x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Istoria ca telenovela

0
23 Oct 2004 - 00:00

Rolul mesei in relatiile dintre partidele fratesti

Intre 3-11 septembrie 1965, o delegatie condusa de Nicolae Ceausescu face o calatorie la Moscova. E vorba de prima vizita a lui Nicolae Ceausescu pentru a se intalni si a limpezi cu liderii de la Kremlin problemele tot mai complicate in ultimul timp dintre PCR si PCUS, dintre Romania si Uniunea Sovietica. Descuierea Arhivelor dupa 1989 ne da posibilitatea sa aflam nu numai ce s-a discutat la Moscova, dar si ce s-a mancat. Asta deoarece, in relatiile dintre partidele fratesti, masa joaca un rol extrem de important, ba chiar crucial uneori. Prima runda de convorbiri a avut loc la 4 septembrie 1965. Potrivit stenogramei, ea a inceput la 10:00 dimineata. La 16 si 15, dupa sase ore de discutii, asadar, N. Ceausescu intervine hodoronc-tronc. Dupa cum se va vedea, un hodoronc-tronc nu fara:

"Eu as avea o propunere. Acum este ora 16:15, iar noi ar trebui sa ne pregatim pentru receptie. Poate c-ar fi bine sa ne oprim aici si sa continuam dupa receptie."

  • Tov. I. Gh. Maurer: Problemele pe care tovarasul Brejnev le-a ridicat sunt extrem de interesante. De aceea ne trebuie timp sa le discutam. Solutia propusa cred ca este buna.

  • Tov. Nicolae Ceausescu: Desigur, ar fi fost bine daca am fi amanat receptia, dar acum este prea tarziu.

  • Tov. L.I. Brejnev: O alta iesire nu este decat sa fim de acord cu propunerea tovarasului Ceausescu. Sa nu prelungim receptia prea mult si sa acordam timp continuarii discutiei. Primim propunerea dv."*

    Discutia a luat sfarsit la 16:20. Ea se reia la 19:30. De la primele cuvinte ale lui Brejnev, se vede clar de unde au venit tovarasii:

    "Tuica a incurcat putin lucrurile, insa esenta lor a ramas clara".

    Documentele oficiale nu sufla un cuvant despre momentul dintre 16:20 si 19:30. Amanunte senzationale ne ofera insa unul dintre participanti, Dumitru Popescu. In "Am fost si cioplitor de stele", el dezvaluie un truc in masa pentru care s-a intrerupt discutia:

    "Atmosfera s-a incarcat, a devenit apasatoare. Iata de ce a fost necesara introducerea in scenariu a deplasarii la casa de oaspeti din provincie".

    In arhive exista documentul intitulat "Discutia de la masa din seara zilei de 4 septembrie la Zavidovo". Asadar, masa a avut loc nu la Moscova, ci intr-o localitate din apropiere. Pe romani ii asteapta o incercare mult mai grea decat confruntarea de inteligente de la Kremlin: o confruntare de stomacuri. Povesteste Dumitru Popescu, raspunzand intrebarilor puse de reporter:

    "S-a oferit o masa imbelsugata, dar nu cu aspect de receptie oficiala, ci de intrunire intima, prieteneasca, familiala cumva. Venea bucatareasa personal - nu existau chelneri, serveau cateva fete - venea bucatareasa, o femeie in varsta, bine cunoscuta de ei, foarte respectata, indragita, venea degajata si intreba: "Ei, Leonid, au fost bune blinelele, au fost pe placul tau? Oaspetilor le-au placut? Am pus smantana prea multa?" Dupa un timp reaparea, cu sortul ei alb ca laptele: "Cum vi s-au parut ciupercile culese de noi din padure?", si el, Leonid, radea incantat, cu tot trupul lui plin, masiv: "Glafira, ha, ha, ha, spasiba, iscioraz!" (Multumesc, inca o data) si ea ii mai umplea gavanul cu ciuperci in sos alb.

  • Reporter: Ceausescu bea si el?

  • Dumitru Popescu: Bea si Ceausescu, sigur ca da.

  • Reporter: V-au dat si icre, toata bucataria ruseasca?

  • Dumitru Popescu: Zacusca lor continea vreo 15 feluri. La gustare te saturai de doua ori. Abia dupa aceea intrai in meniul propriu-zis, alcatuit si el din cinci-sase feluri zdravene. Trebuia sa ai burta de mosier rus".

    "Noi, comunistii, avem stomacul tare" - a zis un cetatean pe numele sau Vladimir Ilici Lenin. Si a avut dreptate. Daca dupa o asemenea masa, romanii s-au mai putut intoarce la o discutie dura, care a tinut, potrivit stenogramei, de la 19:30 pana la 22:15, inseamna ca, intr-adevar, bravii comunisti aveau stomacul tare.

    *Citatele din stenograma sunt reproduse din volumul semnat de Mioara Anton si Ion Chiper sub titlul "Instaurarea regimului comunist. Continuitate si ruptura in relatiile romano-sovietice", Bucuresti, 2003.

    NIMIC NU SE PIERDE

    Click pentru a mari imaginea
    Regina Maria si premierul Iuliu Maniu la Mitingul aviatic de la Baneasa din 25 septembrie 1930. Relatiile dintre Regina Maria si Iuliu Maniu nu sunt atat de cordiale cum par din fotografie. La moartea unuia dintre membrii Regentei, Gheorghe Buzdugan (7 octombrie 1929), Partidul Liberal, aflat in opozitie, o propune pe Regina Maria. Iuliu Maniu, care-si dorea un om de-al sau, il propune si-l impune pe mediocrul Constantin Sarateanu. Ca si acum, in politica mare, una era imaginea si alta era realitatea.

    LUMEA IN CARE TRAIM

    Sarmanul iepure!

    La Berlin, in Piata Postdam sunt imbiat de niste tinere activiste sa iau atitudine critica fata de masacrarea crocodililor. Anul trecut, la Paris, am intalnit o fundatie pentru protejarea serpilor veninosi. Li se adauga sute de alte asociatii, fundatii, organizatii nonguvernamentale in sprijinul leilor, rechinilor, leoparzilor si pasarilor rapitoare. Vietuitoare care dusmanesc omul. Ii sfasie animalele din curte, il musca veninos, il doboara cu laba, ii reteaza cu falcile un crac sau un brat. Omul s-a hotarat sa le raspunda nu prin foc sau sabie, ci intorcand si celalalt obraz. Motivul acestui act samaritean? Respectivele pradatoare sunt pe cale de disparitie. Pentru salvarea lor se tin mitinguri de protest fata de vanatori. In multe tari, doamnele purtatoare de blana naturala sunt despuiate in plina strada. Leoparzii sunt dragalasiti de tineri luptatori pentru drepturile animalelor. Lichidarea, ba chiar si ofensarea lor sunt aspru pedepsite.

    Iepurii, in schimb, nu numai ca nu beneficiaza de astfel de dezmierdari, dar, mai mult, sunt supusi vanatorii printr-un accept tacit general. Bietul iepure! Spre deosebire de leu, de rechin, de cobra si de crocodil, el n-are nimic cu omul. Face rau tovarasului sau de mama Natura doar rozandu-i prosteste verzele din gradina. Cand il vede pe stapan venind, nu se incordeaza sa sara asupra lui. Nici macar nu maraie precum cainele, exagerat zis prieten al omului. O rupe imediat la fuga. Ce vina are sarmanul iepure? Pe el, atat de dragalas in spaimosenia lui, de ce nu-l apara nici o fundatie? Cica deoarece iepurele si nu crocodilul e marele dusman al omului. Pe urecheat l-a blestemat Dumnezeu sa se inmulteasca in nestire. Daca nu-l dobori cu pusca, risca sa acopere intreg Pamantul cu urmasii si urmasii urmasilor sai. Asa ii e dat sa fie: prolific. Dar ce, aligatorul are vreo vina? Si lui i-a fost dat sa fie asa cum este: mancator de oameni.

    BARFE

    Pe mireasa o doare burta

    13 septembrie 1918. La Odessa, parintele Sarafski, convins sa-l cunune pe Printul Carol cu Zizi Lambrino fara consimtamantul Regelui Ferdinand, le pune celor doi pirostriile. Suntem in Catedrala Ortodoxa Rusa. Scrie Paul D. Quinlan in Regele Playboy:
    "Carol purta un frac. Mireasa lui, care nu se simtea in apele ei, dupa ce mancase lucruri care nu-i cazusera bine in noaptea precedenta, era imbracata intr-o rochie de crepdesin pe care si-o facuse singura".
    Lilly Marcou, in Regele tradat, e mai precisa:
    "Desi razboiul civil facea ravagii, amorezii petrecusera o seara la Opera, se plimbasera pana la Liman, pe tarmul Marii Negre, si mancasera raci pana cand Zizi se intoxicase (de atata infulecat - n.n.). Neindraznind sa-l deranjeze pe Print, ea-i ceru lui Serdici sa cheme un medic, care-i prescrise un vomitiv si cearsafuri reci pentru a calma febra. A doua zi, in ciuda febrei, tanara femeie se prezenta la biserica".

    Pamfil Seicaru la Curtea Angliei

    Noiembrie 1938. Carol al II-lea intreprinde o calatorie in Anglia. O calatorie cu multe momente protocolare exceptionale. Ca, de exemplu, balul de la Buckingham Palace, unde sunt invitati si cavalerii presei romane. Printre ei, atot-temutul Pamfil Seicaru. Ca orice roman, omul e complexat fata de institutii precum monarhia engleza. Stare de spirit in care se regaseste si un apasat gust de parvenit. Scrie Constantin Argetoianu in " Insemnarile" sale:

    "Un alt cavaler al presei romane, tiganul Pamfil Seicaru, afland ca la Curtea engleza se merge cu ciorapi lungi si culoti, a alergat toata Londra pana si-a gasit costumul adecvat - desi ca roman putea merge la Buckingham Palace in pantaloni lungi (Protocolul Curtii facuse aceasta favoare misiunii romanesti). Cand a intrat in saloanele regale, lumea s-a uitat nedumerita la el: toti au crezut ca-si rasese Negusul barba".

    Un secol In imagini

    Click pentru a mari imaginea
    AFIS AL STUDENTILOR PROTESTATARI DIN FRANTA LUI MAI 1968: Celor sub 21 de ani li se recomanda bolovanul in locul buletinului de vot. In nici un caz ca sa-l vare in urna.
  • Citeşte mai multe despre:   editorial,   ceausescu

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de