x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Istoria ca telenovela - Flori si poezii, aruncate de la ferestre

0
Autor: Ion Cristoiu 10 Feb 2006 - 00:00

Daca tot am dat gata "Regele Carol I al Romaniei", eseu publicat de Paul Lindenberg, in 1904, ar fi cazul sa trag cateva concluzii. Destul de greu: volumul se inscrie glorios in literatura de curte.

Daca tot am dat gata "Regele Carol I al Romaniei", eseu publicat de Paul Lindenberg, in 1904, ar fi cazul sa trag cateva concluzii. Destul de greu: volumul se inscrie glorios in literatura de curte.

Daca ar fi sa credem acestui jurnal de curte, destinul lui Carol I pe meleagurile carpatine e marcat de manifestarile de simpatie ale maselor populare. Nu orice manifestare de simpatie, ci manifestari de simpatie amintind de lumea lui Caragiale.

Carnavalul debuteaza din chiar clipa cand Carol I nu e inca Principe, ci doar un simplu cetatean.

La 21 mai 1866, dimineata, Carol I si Ion C. Bratianu ajung la Craiova, dupa ce, in seara zilei anterioare, coborasera de pe vas la Turnu Severin. La Craiova, scrie Paul Lindenberg, oaspetele "fu primit in aclamatiile unei multimi compacte si unde in fata unui cort improvizat din ramuri verzi, primarul ii ura din toata inima bun sosit, in timp ce o ploaie de flori si ghirlande se revarsa asupra inaltului oaspete". Chestia asta, cu aruncatul florilor in Inaltul Sosit, nu e o noutate. Scrie I.G. Valentineanu in "Alegerea, detronarea si inmormintarea lui Cuza Voda", Bucuresti, 1898: "Calul domnitorului calca pe buchetele aruncate de la toate ferestrele si toate etajele, si dintre cele ce cadeau pe cal Domnitorul, cu afabilitatea Sa recunoscuta, le arunca cu mina Sa pe la ferestrele ocupate de dame".

Extraordinar! Parca n-ar fi fost Ceremonia Plebiscitului, ci un meci de handbal masculin-feminin! Bucurestii ii ofera Principelui culmea culmilor in materie de iarmaroc politic:

"In spatele trupelor se inghesuiau multimi de oameni, la fel pe strazile pe care nu te puteai misca decit pas cu pas in mijlocul tumultului si al uralelor, in timp ce de la ferestre se aruncau flori si poezii peste trasura de gala si peste pasageri, iar salvele puternice ale tunurilor se uneau cu sunetele maiestuoase ale clopotelor tuturor bisericilor. Toate casele isi pusesera podoabe de sarbatoare; oriunde te uitai, vedeai ghirlande si flori, steaguri si covoare."

Retin astfel o unicitate mondiala:

Peste trasura de gala si peste pasageri se aruncau si "poezii".

Astfel de manifestari sunt credibile la venirea Printului. Politicienii indigeni, cei liberali, indeosebi, trasesera sfori din greu pentru a-l face pe oaspete sa se simta bine, dar si pentru a inchide gura Marilor Puteri, suparate pe decizia Romaniei de a aduce un Principe strain. Astfel de manifestari sunt credibile si la intoarcerea lui Carol I de pe frontul din Bulgaria, in 1877, si la Proclamarea tarii drept Regat. Nu sunt credibile insa in alte momente, mai putin iesite din comun. Nu exista practic nici un voiaj in tara al lui Carol I care sa nu fie un soi de vizita de lucru avant la lettre a tovarasului Nicolae Ceausescu.

In aprilie 1871, perechea regala intreprinde o calatorie in Moldova. Scrie Paul Lindenberg ca "trasura deschisa, trasa de opt bidivii falnici (...), era intimpinata pretutindeni de populatia in costume pitoresti, care ii ovationa pe calatori", care calatori "se prindeau in hora la popasuri mai lungi", iar dupa ce se puneau in miscare, ii insoteau "nenumarati tarani calari".

In 1904, Carol I si Elisabeta, aflati in fruntea unui alai, se imbarca pentru o calatorie pe Dunare: Turnu Severin - Cazane, Cazane - Sulina. Despre cum a decurs voiajul, ne spune Regina Elisabeta in brosura "Excursie pe Dunare a unei fiice a Rinului". Fragmentul dedicat manifestarilor de simpatie intrece orice inchipuire in materie de montaj literar-artistic ceausist: "De-a lungul tarmului, locuitorii tuturor satelor de aproape si de departe, preotii ne binecuvinteaza de pe tarm, era un tablou minunat; peste tot, unde aparea un arc de triumf si se auzeau strigate de «ura!», se reducea viteza navei si se mergea cit mai aproape de tarm, ca sa putem vedea oamenii care-si dadusera osteneala sa vina pentru a-si manifesta bucuria ridicind arcuri de triumf. In multe locuri, deoarece nu erau case si deci nici ferestre, agatasera pe fringhii de intins rufele cele mai frumoase covoare, numai ca sa faca mai frumoasa sarbatoarea".

Gogol? Marquez?

Barca Regala pluteste pe Dunare. Si de pe tarm, preotii binecuvanteaza calatorii, iar cetatenii isi azvarl in sus palariile fara teama ca li se vor rostogoli in praf, copiii canta.Mai mult, in semn de omagiu, supusii Inaltimii Sale isi atarna pe franghiile de rufe covoarele din casa!

Si cand te gandesti ca nu ostenim a denunta cultul personalitatii sub Ceausescu!

NIMIC NU SE PIERDE

1927. Femei dintr-o mahala bucuresteana stau pe marginea santului. Nu se ivisera inca telenovelele. Secolul XX

LUMEA PRIN CARE TREC

Banii din geamantanul lui Djuvara

Dupa miezul noptii e timpul cand imi amintesc tot felul de fleacuri. Intr-o carte deja citita am dat peste o trimitere la un articol iscalit de Neagu Djuvara intr-o revista din exil. Si-mi amintesc ca am memoriile lui Neagu Djuvara, tiparite la Albatros sub titlul Amintiri din pribegie. O gasesc repede in raftul cu Memorii.
La pagina 18 gasesc amanunte despre Fondul National. Pasajul despre cum a dus el un geamantan cu bani la Ankara, la Legatia condusa de Al. Cretzeanu, ma face sa ma intreb daca nu cumva Mihai Antonescu voia sa-si aranjeze si el un exil aurit.
Asta, deoarece mi-a dat de banuit insistenta anchetatorului din 1946 in a afla de la Mihai Antonescu ce-a facut cu banii.
Despre "Dotla". Am terminat azi noapte "Dotla. Sa ramina doar cenusa", cartea lui Pamfil Seicaru din 1948. Mare dezamagire! Mai intai pentru ca are un dinte impotriva lui Antonescu. Apoi, pentru ca, exceptie facand pasajele despre zurbele rusilor in Bucuresti, Jurnalul colonelului Cosma Rura nu ma da gata. Colonelul Norikin e clar varat in afacere pentru ca Pamfil Seicaru sa-si vanda teoriile despre pericolul bolsevic. Personajul e artificial, bunavointa sa fata de gazdele bucurestene, prea stridenta ca sa fie adevarata.
Retin totusi:
a) pagina despre zvonurile din ziua de 23 august 1944 (pentru eseul despre mania romaneasca a zvonurilor);
b) cateva anecdote despre rusi (pentru a le adauga la eseul despre Efectul rusilor asupra servitoarelor)

ISTORIA ZVONURILOR

Firimituri din 1935

Retin din rasfoirea Ilustratiunii romane din 1935:
  • O formula subtila de reclame la medicamente. E dat, sub forma de istorioara, cazul cuiva bolnav de reumatism. Sau de raie. Se insista pe suferintele pricinuite de boala. In final, se precizeaza ca s-a vindecat cu un anume medicament.
  • Imaginile de la Lumea Bucurestilor (care alegorice pe Calea Victoriei, ceremonii pompoase, reconstituiri istorice). Boala lui Carol al II-lea, festivitatile!
  • Reportajele din inchisori: Vacaresti, Aiud, Mislea. Textul despre Mislea merita retinut prin pasajele sale despre comunistele inchise acolo.
  • Imagini de la lucrarile de acoperire a Dambovitei. Confirmare a unui adevar: sub guvernarea Tatarescu, tara a cunoscut o modernizare accentuata. Dar si o coruptie asemenea.
  • Instantanee de la sindrofiile organizate de societatea "Principele Mircea". Cucoane cu ii si catrinte. Le mai ramane doar sa toarca!
  • Prea multele fotografii surprinzandu-l pe Stelian Popescu. Se vede ca Ilustratiunea romana facea parte din Trustul Universul, al carei patron-director era Stelian Popescu.
  • Reproducerea Meniului din 1902 de la banchetul dat la Plevna cu prilejul comemorarii luarii redutei. Carol I, Ionel Bratianu si D. Sturdza s-au iscalit la concurenta cu lista de bucate.
  • Numarul urias de poze cu vedete ale cinemaului interbelic. Femeile, mai ales, sunt difuzate ca exemplare de frumusete. Nu ma impresioneaza. E un stil de frumusete pentru barbatii de la vremea respectiva.
  • Portretul lui Constantin Bacalbasa, autorul memoriilor Bucurestii de altadata, mort in 1935.
  • Grandioasele ceremonii de investire a lui Nicodim ca Mitropolit al Moldovei si Sucevei.
  • Ceremonia aducerii in tara din Rusia, cu vaporul, a osemintelor lui Dimitrie Cantemir, impreuna cu arhiva din Tezaurul de la Moscova.
  • Fotografiile din grupajul dedicat lui Constantin Tanase, la implinirea a 30 de ani de activitate.
  • Instalarea primei gherete de circulatie intr-o intersectie din Bucuresti. Asta da eveniment!
  • SECOLUL XX

    1967. Americanii ies in strada protestand fata de razboiul din Vietnam. Femei "in greva pentru pace", in fata Pentagonului.
    Citeşte mai multe despre:   istoria ca telenovela,   carol

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de