Italia pericolosa

E foarte grav ce se petrece in Italia. Democratia incepe sa fie pusa incet-incet intre paranteze, masurile sint inspirate din cutiuta cu solutii a lui Mussolini. Conflictul cu romanii si Romania e doar un pretext.

În efortul românilor de a fi trataţi cu normalitate în Italia există o mare piedică, formaţiunea politică xenofobă şi extremistă Lega Nord. Autodeclaraţi protectori ai nordului bogat al Italiei, cei din Lega Nord au destui adepţi care i-au împins prin votul lor la guvernare alături de PDL-ul lui Silvio Berlusconi. Este definit de analiştii politici drept cel mai populist partid european. Aliaţi ai miliardarului Berlusconi încă din 1994, cînd acesta forma primul guvern al său, oamenii Lega Nord sînt un grav pericol pentru situaţia actuală în care se află Italia. Critici vehemenţi ai Uniunii Europene, ei se opun deschis recomandărilor venite de la Bruxelles. Au reuşit deja să primească un avertisment serios din partea Parlamentului European pentru abordarea lor privind tratamentul aplicat străinilor în Italia.

Născută la începutul anilor ’90 şi consacrată pe fondul gravelor scandaluri de corupţie din acea perioadă, Lega Nord e azi un partener forţat de dialog pe plan european. De fapt, comunicarea cu ei pare imposibilă, în ciuda unor eforturi politice foarte serioase venite din partea UE. În acest context, România trece prin momente dificile în dialogul cu "sora mai mare de gintă latină", ca să utilizez un clişeu comunist.

După multe încercări la diferite niveluri, vizite şi discuţii la Roma ale puterii şi opoziţiei de la Bucureşti, situaţia rămîne tensionată. Au vorbit cu Berlusconi şi Băsescu, şi Tăriceanu, şi Geoană. Toţi au primit promisiuni, zîmbete largi şi ceva glumiţe în care e mare specialist "il presidente". Ultimul exemplu e cel mai elocvent. La conferinţa de presă comună de acum o săptămînă, şeful guvernului de la Roma a promis, de faţă cu preşedintele României şi vreo 50 de jurnalişti, că ministrul de Interne Maroni vine la Bucureşti. Toată lumea era curioasă dacă, de data asta, italienii vor avea cuvînt. Pentru că la o întîlnire anterioară, omologul lui Cristian David i-a tras clapa acestuia şi a lipsit de la o conferinţă unde cei doi miniştri de Interne trebuiau să se vadă. Ca semn al seriozităţii specifice acestei guvernări italiene, am fost deja anunţaţi că Maroni nu va mai veni nici la Bucureşti.

Într-un fel, e mai bine. Nu de alta, dar Maroni e un bufon politic pe care, dacă îl duci la psihiatru, ai îngrijorări majore în legătură cu diagnosticul. Ministru de Interne la Roma e acum un individ care s-a bătut cu poliţia şi a fost condamnat de justiţie. Tot el este autorul prevederii imbecile, ca să folosesc un limbaj elevat, prezidenţial, de a trimite armata italiană pe străzile marilor oraşe, sub pretextul unui "pachet de siguranţă". În acest timp, şeful său de la Lega Nord, zgubiliticul Umberto Bossi, ministru şi el în acest guvern de clovni, ridica degetul din mijloc la intonarea imnului italian într-o reuniune oficială.

Pe un fond destul de tensionat, acuzaţi că nu au luat nici un fel de măsură pentru integrarea străinilor care muncesc în Italia şi contribuie la PIB-ul din Peninsulă, guvernul PDL-Lega Nord a declaşat o diversiune de mari proporţii. Pentru incapacitatea lor de a găsi soluţii în interiorul democraţiei, au identificat vinovaţii ca ţiganii de origine română. Au trimis oameni înarmaţi cu mitraliere pe străzi pentru "sporirea ordinii publice". O viziune pe care o putea avea foarte bine Hitler sau Stalin. Dacă trăiau în zilele noastre se puteau regăsi certamente în acţiunile Lega Nord.

În campania electorală, înflăcăraţii lui Bossi au declarat că "sînt batalioane de patrioţi din Lega Nord gata să intervină pentru alungarea hoardelor de invadatori". Odată ajunşi la putere, au transformat armata italiană în detaşamentele mult visate de ei.
E foarte grav ce se petrece în Italia. Democraţia începe să fie pusă încet-încet între paranteze, măsurile sînt inspirate din cutiuţa cu soluţii a lui Mussolini. Conflictul cu românii şi România e doar un pretext. La adresa Romei e nevoie de o intervenţie foarte fermă, europeană. Pînă nu e prea tîrziu.