x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iubesc un rus! Sau cum s-a adaptat presa romaneasca la vremurile Armatei Rosii

0
07 Ian 2005 - 00:00

ISTORIA CA TELENOVELA

Asa cum suna titlul, Femeia si caminul e o publicatie de mondenitati, un magazin pentru femeile serioase, cu camin, cele fara avand la dispozitie titluri mai putin cuminti. Venirea Armatei Rosii bulverseaza si viata bietei redactii care scoate publicatia cu chiu cu vai. Asemenea tuturor ziarelor si revistelor de dupa 23 august 1944, Femeia si caminul simte nevoia sa fie in acord cu vremurile noi. Dat fiind profilul, e mai greu sa glorifice Armata Rosie, alcatuita, din cate se stie, din barbati. Barbati carora nu le sta gandul la camin, ocupati cum sunt sa fure pendule sub amenintarea armei, pe care sa le atarne de gat, ca pe niste clopote.

Publicatia are o rubrica. Una tipica tipariturilor pentru femei. Cititoare mai mult sau mai putin reale trimit scrisori pe adresa numitei Catrinel, in care-si marturisesc framantarile de telenovela si suspinele de midinete. Catrinel, despre care nu se stie daca nu e chiar un barbat sub pseudonim, le raspunde in asa fel incat ele sa continue a cumpara Femeia si caminul.

Prin aceasta rubrica se gandesc mai-marii redactiei sa rezolve problema necesarei adaptari la noua realitate, realitatea Armatei Rosii intrate in Bucuresti. Drept urmare, in numarul din 11 februarie 1945, apare sub titlul Iubesc un rus! epistola unei femei care cere sfatul daca sa plece sau nu in URSS cu barbatul de care tocmai s-a indragostit, un ofiter rus. Evident, Catrinel ii raspunde.

Publicam scrisoarea numitei Adriana si raspunsul lui Catrinel, atragand atentia asupra declaratiei ca ea, Catrinel, s-ar duce in Rusia si daca ar sti ca barbatul o va parasi, deoarece Rusia e o "tara mare si interesanta, in care s-au facut atatea lucruri noi si bune", o tara in care, zice numitul sau numita sfatuitoare, "as avea atatea de invatat, incat, orice s-ar intampla, nu mi-ar fi frica de singuratate".

Avea perfecta dreptate. Ar avea de invatat multe in Rusia bolsevica. Ar avea de invatat cum se sta la cozi nesfarsite. Cum se poarta galosi procurati pe sub mana. Sau, de ce nu?, cum se supravietuieste intr-un lagar din Siberia.

.

.

Iubesc un rus!

Vrea sa ma ia cu el, dar parintii mei nu vor sa-mi dea consimtamantul

Draga Catrinel, L-am cunoscut pe iubitul meu intr-o familie. Este rus si e capitan in rezerva.
As avea toate motivele sa fiu fericita si recunoscatoare intamplarii care mi-a scos in cale un om asa cum mi-am dorit eu dintotdeauna: delicat, bun, serios si iubitor.
Dar, desi eu n-am decat douazeci de ani, sunt mama unui copil de trei ani. Am mai fost o data casatorita.
N-am alte resurse materiale decat salariul meu de functionara.
Parintii mei au aflat de noua mea legatura si sunt foarte nenorociti, pentru ca maritandu-ma cu cel pe care il iubesc ar insemna sa plec cu el in Rusia.
Am lua copilul cu noi, dar daca intr-o zi, se va satura de mine, ce ma fac fara rude, fara prieteni, intr-o tara straina?
Catrinel draga, daca as pleca cu el, asa cum mi-o cere, ar trebui sa o fac fara stirea parintilor mei - , ar trebui sa fug sa nu ma afle nimeni.
Nu stiu daca voi avea destul curaj… De alta parte, nici la el nu pot renunta, mi-a intrat adanc in suflet, ma gandesc tot timpul numai la el, privirea lui ma urmareste in fiecare clipa.
Te rog, invata-ma ce sa fac?
Il iubesc mult, nu ma pot desparti de el.
Adriana

Raspunsul nostru
Riscul de a nu mai fi, la un moment dat, iubita, de a fi parasita sau inselata il are orice femeie cand se marita, cu orice barbat, indiferent de nationalitatea lui.
Dar daca fiecare femeie n-ar crede, atunci cand iubeste si cand este iubita, ca ei nu i se va intampla nici sa nu mai fie iubita, nici sa fie inselata sau parasita, sigur n-ar avea curajul si nici entuziasmul sa se marite.
D-ta trebuie sa pleci de la ideea ca vei ramane intotdeauna langa omul pe care il iubesti si ca vei avea intotdeauna pasiunea si forta de a-l pastra.
Deci de ce sa-ti intuneci fericirea cu intrebari care n-au inca un raspuns si care sunt inutile. In locul d-tale, as pleca cu omul pe care il iubesc si care ma vrea langa el, oriunde; si nu mi-ar fi frica de nimeni si de nimic. Faptul ca as pleca intr-o tara mare si interesanta, in care s-au facut atatea lucruri noi si bune, intr-o tara in care as avea atatea de invatat, incat orice s-ar intampla, nu mi-ar fi frica de singuratate, mi-ar da o mare bucurie si n-as ezita o clipa intre sfaturile parintilor si intre dreptul meu la fericire.
De altfel, daca il iubesti cu adevarat, vei pleca cu el, daca nu, o sa faci cum vor parintii d-tale.
Catrinel

.

.

NIMIC NU SE PIERDE
Click pentru a mari imaginea
Regina Elisabeta si Elena VAcArescu. Domnisoara de onoare a Majestatii Sale, Elencuta (cum i se zice in intimitate) pune stapanire pe Elisabeta prin sedinte de spiritism. La o asemenea sedinta, duduia, deloc frumoasa, dupa cum o arata pozele si o descriu contemporanii, o convinge pe Regina ca Printul Ferdinand e amorezat de ea. Se pune la cale o logodna secreta, de Pastele lui 1890. Afland ca se pregateste si o casatorie, Carol I intervine brutal si-l salveaza pe viitorul Rege al Romaniei din gherutele junei ambitioase, care, de suparare, e lovita de colici stomacale.

LUMEA PRIN CARE TREC
Uimiri de neinteles azi

Sub domnia lui Carol al II-lea, mai precis dupa lovitura de stat din 10-11 februarie 1938, se instituie postul de Consilier Regal. Pe langa alte firitiseli, pricopsitul cu o asemenea eticheta primea o indemnizatie lunara de 50.000 de lei. Suma frumusica, daca ne gandim ca salariul mediu era de 2.000 de lei. Ajuns si el membru al Consiliului de Coroana, data fiind teoria sa cu dictatura necesara, C. Argetoianu isi cumpara un aparat de radio Telefunken. Cum zice el in Insemnari zilnice, dracovenia e inaugurata pe 22 iulie 1938. Ca orice proaspat detinator de aparatura electronica, policitianul barfitor umbla la butoane intr-o doara. Deloc surprinzator, ca asculta peste ce pica: ceremonia de la Villers Bretanneaux dedicata plecarii din Franta a suveranilor britanici. Isi marturiseste C. Argetoianu starea de spirit de la momentul respectiv:

"Am fost emotionat si am plans ca un prost, nu atat din pricina celor pe care le auzeam, cat fata de aproape nemarginita putere a inteligentei romanesti care a izbutit sa inventeze aceasta transmisiune fara fir, la distante nelimitate".

Azi aparatele de radio se gasesc pe toate drumurile. Poti cumpara unul ultrasofisticat si cu un salariu mediu. Cu o suma echivalenta azi indemnizatiei de Consilier Regal (vreo 50 de milioane lunar) iti poti lua un laptop ultimul racnet, un telefon mobil, o camera video destul de buna. Oricat de complicat ar fi aparatul, sunt sigur ca nimeni n-ar mai plange "ca un prost" punandu-l in functiune. Explicatia e simpla. Progresul tehnologic e acum atat de rapid, incat nu mai socheaza pe nimeni materializarea unei fantezii.

E bine ca avem la indemana toate dracoveniile lumii. E rau insa ca nu mai putem plange de emotie, precum Argetoianu in 1938, c-a trait sa asculte o "transmisiune fara fir la distante nelimitate". Pentru ca, in definitiv, la folosirea unei noi nascociri omenesti conteaza si bucuria ce i-o face omului.

BARFE
Bordelul politic

Printul Carol ramane in strainatate cu ibovnica. Si-a lasat nevasta, copil, tara, coroana, pentru a-i rezolva Duducii crizele de nervi. Amanta e o femeie de joasa speta, varianta de lux a femeii de pe centura. A pus mana pe el in lipsa de altceva mai bun. De la divortul de nefericitul maior Tampeanu, distinsa e in cautarea unui prostalau cu bani. Pana il va gasi, trece prin paturi succesive de ofiteri, inclusiv prin cel al maiorului Tautu, care, in locul sutei de lei, lasate de obicei pe noptiera, i-l ofera pe insusi printul mostenitor.

Si acesta, in criza sexuala de cand nevasta sa, Elena, l-a nascut pe Mihaita, oprit la usa dormitorului regal, cade in plasa abil intinsa de o femeie ce vrea sa urce in grad. O data cu scrisoarea de renuntare la tron, lucrurile devin clare. Aventurierul, aflat la a nu stiu cata boacana de licean bubos, trebuie exclus de la tron. Ionel Bratianu intuise exact si luase cea mai buna hotarare, intr-o tara transformata in balamuc de hachitele divei. Cu toate acestea, numerosi politicieni, oameni in toata firea, isi ofera serviciile pentru a merge dupa print si a-l aduce direct in patul nevestei. Dintre toti se detaseaza marele vanitos istoric, Nicolae Iorga. Invocand autoritatea sa de fost profesor al derbedeului, savantul nostru cere insistent sa mearga la Venetia. Ni-l si imaginam scancind pe la ferestrele palatului in care printul mostenitor isi face de treaba cu ibovnica.

.

Un grasut: Marele Voievod

Ilustratiunea romana, anul 1931. Supliment sarac in idei, bogat in fotografii, al ziarului Universul. Un ciubuc pentru marele trust al lui Stelian Popescu, dubios beneficiar al averii unei vaduve. Sute de imagini ale mondenitatii in varianta strabunicii: june dezbracate pana la sutien de pudoarea unei flanele si pana la chilotii tetra. Miss-uri in rochii lungi de bal ale Armatei, cu parul tuns baieteste sau in cozi de Zana cea buna. Sindrofii politice oficiale, cu domni seriosi, purtatori de fracuri si meloane. Un Carol al II-lea impopotonat ca o podareasa.

Printre fotografii apar, nu fara o frecventa calificata, unele infatisand un baietas grasut, cu basca. Bucalasenia lui contrasteaza ascutit cu solemnitatile in care e varat: parazi militare, derby-uri nationale, vizite la orfelinate. E nimeni altul decat Mihai, viitorul I, la acest moment doar Voievod, desi Mare.

SAPTAMANA VIITOARE
Scandalul "ordinea" sau cum se confiscau ziarele in mareata democratie interbelica
Citeşte mai multe despre:   editorial,   tara,   intr-o,   iubesc,   catrinel

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de