x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Iubire şi respiraţie

Iubire şi respiraţie

de Maria Timuc    |    06 Mai 2011   •   15:01
Iubire şi respiraţie

 „Respiră profund, respiră «da»! Spune-i «da» vieţii, respirând profund... Este – spune Norma Delaney, o fiinţă de-o spiritualitate înaltă, care a venit de mai multe ori în ultimii ani la Bucureşti, împreună cu Geofrey Hope – tot ce ai de făcut pentru a primi ceea ce ai nevoie.” Pare absurd, pare prea simplu şi tot ce-i simplu pune mintea în dificultate. Pentru că mintea umană gândeşte imediat: „Nu se poate să fie numai atât. Lucrurile sunt complicate”. De fapt, mintea are dreptate la rândul ei; lucrurile sunt complicate pentru că tot mintea le face complicate. Viaţa pare un şirag nesfârşit de suferinţi, de probleme, de întrebări, de mistere şi de nesfârşite nelămuriri. Dar se întâmplă pentru că mintea investeşte credinţă în toate acestea. Pentru că mintea s-a autoprogramat pentru a respinge mai mult decât pentru a primi.

Secretul respiraţiei (inspirăm profund pe nas, până-n abdomen şi expirăm lung) dăinuie, însă, de mii de ani şi, pentru că pare prea simplu, este şi ocolit. Respiraţia are loc de la sine! Este un proces care descrie viaţa în toate aspectele sale. Fără respiraţie ar dispărea pro­blemele minţii şi toate problemele noastre la un loc. Când inspirăm, noi aducem în interior energiile din mediul înconjurător: gânduri, emoţii şi sentimente. Când expirăm, le permitem acestora să treacă. Dacă ne este frică de ceva (dacă avem anxietate, atac de panică, starea de deprimare etc.), câteva respiraţii profunde ne vor ajuta imediat să ne reluăm ritmul respirator firesc şi să trecem peste criză. Dacă ne simţim iritaţi, nervoşi, trişti sau simţim orice fel de altă stare interioară neplăcută sau intens plăcută (de ce nu?), reluarea ritmului respirator, cu inspir adânc, până-n abdomen şi expir... prelung, liniştit, calm şi sigur restabileşte starea interioară.

Cum se face, oare, că respiraţia poate regla aproape instantaneu unele dintre cele mai aprige trăiri interioare şi – mai mult – ne poate aşeza pe linia destinului nostru, a împlinirii de care avem nevoie în viaţă? Cum se face că nu-i nevoie să ne gândim la lucrurile care ne înfricoşează, că nu-i nevoie să supunem analizei mentale problemele noastre dacă respirăm corect? Mesajul esenţial pare a fi acela transmis de Norma Delaney: „Respiră «da»! Respiră-l pe «da», indiferent câte «nu-uri» este nevoie să respiri. Spune-i «da» şi lui «nu» şi aceasta este taina acceptării”. Mintea singură nu poate accepta provocările vieţii, care sunt sau par reale pentru fiecare dintre noi. Mintea nu poate rezolva dilema respingerii, a suferinţei, a nefericirii şi toată dramaturgia Egoului. Dar respiraţia calmează imediat. Respiraţia înseamnă „acceptare”.

Să-l spunem şi noi vieţii „da”, acceptând prin respiraţie orice ne aduce ea. Să acceptăm prin respiraţie curgerea firească a existenţei înseamnă, în acelaşi timp, să iubim, căci acceptarea este iubire. Aşa ne iubeşte Dumnezeu pe noi: ne acceptă total, buni sau răi, cu alegerile noastre frumoase, bune, urâte sau greşite. Asta facem şi noi atunci când respirăm cu acceptare: iubim tot ce vine, iubim tot ce pleacă, nu respingem, nu ne opunem, nu spunem nu, nu ne supărăm. Viaţa este un „DA” mare, un da spus tuturor mişcărilor, iar prin respiraţie spunem da şi acelor mişcări ale minţii de care nu suntem neapărat conştienţi, dar care ne pot afecta profund. Taina este aceea că respiraţia profundă, liniştită restabileşte puterea noastră de a accepta şi ceea ce nu ştim că n-am acceptat şi, prin aceasta, ne întoarcem la iubire, dar şi la echilibru şi adesea ne vindecăm unele dintre cele mai ameninţătoare frici. Să respirăm „da”, să ne amintim că viaţa curge în ritmul lui „da” şi că, în măsura în care vom curge şi noi cu da şi prin el, vom trăi în comuniune cu lumea, cu cei buni şi cu cei mai puţin buni, acceptând faptul că fiecare are pe lumea asta un sens...

×
Subiecte în articol: editorial