Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asta a spus Osho, "iubirea nu este o relaţie". Iubirea-i o stare a fiinţei tale, dar una pe care n-ai descoperit-o, încă, n-ai înţeles-o, poate nici n-ai ştiut că există. Poate că te afli deja în căutarea iubirii, dar bâjbâi. O cauţi ca un orb, prin relaţiile de iubire, care încep fascinant şi se termină... întotdeauna tulburător de uman. Poate că priveşti către afirmaţia "iubirea este o stare a fiinţei tale" ca spre un ideal de neatins, ca spre o Fata Morgana. Te uiţi şi-ţi spui consolator: "nu cred că există aşa ceva, e o simplă poveste, cuvintele-s totul aici, nu are sens să cred o poveste, de vreme ce realitatea îmi arată cu totul altceva!"
Da, se poate să priveşti spre iubire ca un om căruia i se spune că navele extraterestre există şi el se înduplecă să se uite spre cer, dar e sigur că extratereştrii nu există. Se poate să te simţi prea mic, prea încâlcit în poveştile derutante şi-n suferinţele fireşti ale vieţii de zi cu zi. Se poate ca tu să te simţi de-a dreptul şifonat, dezamăgit şi derutat pentru că tocmai ai ieşit... zdrobit dintr-o poveste de dragoste, dintr-o relaţie sau dintr-o altercaţie cu existenţa. şi atunci, "iubirea radiantă", iubirea ca stare a fiinţei tale, iubirea care transcede orice relaţie îţi pare iluzorie. Dar tocmai asta-i problema: eşti prea atent la suferinţă, eşti prea acut închis în matematicile vieţii de zi cu zi şi prea încurcat cu socotelile intelectuale. Iubirea ca stare a fiinţei te aşteaptă liniştită dincolo de intelect. Ea se piteşte profund, înălţător şi fastuos, dar într-o smerită şi caldă tăcere, dincolo de tot ce te interesează în mod obişnuit. Ea-i dincolo de minte, de emoţii, de relaţii, de bani, de lucruri, de toate cele pe care le cunoşti ca părţi ale experienţei tale... (în ediţia de duminică a ziarului nostru vă aştept cu o rubrică interactivă "Despre Iubire", în formele pe care le experimentăm în viaţa de zi cu zi).
Uneori, însă, iubirea izbuteşte să scape de mintea ta. Uneori, puterea ei zdrobeşte măştile suferinţei mentale şi, aşa cum razele soarelui reuşesc să împrăştie norii, iubirea îţi topeşte matematica mentală. Că vrei sau nu, o simţi şi asta se întâmplă spontan. Nu-ţi trimite nimeni o scrisoare de avertizare. Nu-ţi spune nimeni: "fii atent, mâine ai să te îndrăgosteşti de cineva, de ceva şi tocmai atunci ai să cunoşti starea de iubire care se iveşte din tine. Să fii atent, nu confunda starea de iubirea cu persoana de care te îndrăgosteşti, fiindcă iubirea nu-i o relaţie". Nu, nu se întâmplă aşa, nu primeşti instrucţiuni despre iubire. Iubirea se arată spontan, vine surprinzător şi pleacă la fel. Ea se poate ivi în tine chiar şi într-un moment în care faci dragoste. Se poate ivi când mângâi un copil. Poate apărea într-un moment cu totul neaşteptat, precum acela în care priveşti îndelung către picurii de ploaie. Iubirea ca stare a fiinţei tale apare adesea în experienţa ta, dar încă nu-ţi dai seama. Încă nu înţelegi că ea este şi nu ştii că fără ea n-ar fi... nimic. Fără ea n-ai avea chef nici măcar să te enervezi. Pentru că iubirea ca stare a fiinţei tale este prezentă, e-n tine, o simţi în relaţiile tale, dar relaţiile nu sunt cauza ei. Relaţiile sunt un stimul. Oamenii, animalele, florile, lumea exterioară-i un stimul, dar "starea de iubire" apare, pur şi simplu, din tine. În clipa în care apare, inima a fentat mintea, i-a luat... faţa, a debusolat-o. Mintea nu mai are cuvinte ca să-ţi spună ce dezastre se mai petrec în lume şi cât de suferind eşti, nu mai are puterea să-ţi confirme îndoiala, teama sau frustrările ei. Dacă priveşti intens o floare, se poate ca starea de iubire din fiinţa ta să se trezească şi tu simţi asta sub forma unei plăceri stranii de a privi floarea. Dacă iubeşti pe cineva, se poate să simţi... într-un moment neaşteptat cum te cuprinde fericirea. Orice-ţi trezeşte "starea de iubire" este stimulul, nu te mai ţine după el. Persoana care-ţi inspiră bucurie-i... stimulul, las-o în pace. Eliberează-te de stimuli, căci din pricina lor tu crezi că iubirea-i o relaţie. Apreciază stimulul şi dăruieşte-ţi libertatea de a-l iubi, dar nu confunda iubirea din tine cu el. Din pricina confuziei, tu cauţi iubirea din tine pe-afară. Dar cum ai putea să găseşti Bucureştiul, când stai în el, dar te duci să-l cauţi la Sinaia?
