x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iubiri la serviciu

0
Autor: Tudor Octavian 08 Dec 2005 - 00:00
Hai sa nu fim ipocriti. Toti am iubit candva pe cineva la serviciu. Acolo, bineinteles,unde lucrau si femei.

Cand esti toata ziua la slujba si stai nas in nas cu femei, care si ele isi irosesc viata prin birouri sau hale industriale, te ia asa o ciuda mocnita pe soarta. Ciuda ce duce adesea spre aventuri galante. As spune chiar ca adulterul e de neevitat. Un tip de adulter care nu se consuma neaparat la pat. De fapt, cele mai multe din aceste iubiri la serviciu sunt, in felul lor, caste. Priviri pline de promisiuni, apropouri pe furate, intre doua treburi ce nu pot fi evitate, tanjiri si tandreturi nesfarsite la telefon, discutii infiorate si totodata jenante, din care barbatul si femeia conchid ca totul incepe si se sfarseste la serviciu. Din pacate sau poate din fericire. Nimeni nu se razbuna pe un destin meschin, parasindu-si familia. E ca o bonificatie. Nimeni nu are sentimentul ca insala pe cineva.

Am participat, cand eram june, la o sedinta de partid, in care se discuta cazul directorului tehnic surprins de nevasta-sa, la ora 9 seara, in cabinet cu secretara-n brate. Omul trebuia anatemizat, fiindca sfida etica si morala comunista. Noi intre noi cazuseram de acord ca omul avea o vina. Nu aceea ca se incurcase cu secretara. Vina lui era ca se lasase prins. De altfel si politrucul de la judet, care conducea infamul tribunal, parea dispus sa-l condamne cu mazilirea din functie nu fiindca pacatuia in timpul serviciului, ci pentru ca fusese neglijent. Pentru ca obliga Partidul la o decizie, intr-o chestiune cu foarte mult "de la sine inteles" in ea. Il tin bine minte pe directorul acela. Obligat sa ia cuvantul si sa-i explice nevesti-sii, de fata cu toata functionarimea, ce-l impinsese la greseala, omul a venit cu o argumentatie de bun-simt. Pledoaria sa a primit pe loc aprobarea salii. El nu intarzia pana la miezul noptii la slujba ca sa-si insele consoarta. El o insela, intrucat era obligat sa fie tot timpul la slujba. Chiar si duminicile, pana noaptea tarziu. Confruntat cu solidaritatea declarata a salii, la cauza directorului lor, activistul trimis de judeteana "sa rezolve exemplar plangerea nevestei traduse" si-a permis sa lase dezbaterea mai libera decat se obisnuia. S-a petrecut atunci o a doua demascare, de data asta dinspre masele largi spre organe. O doamna botita si profund neluata in seama la traficul erotic dintre cele trei etaje ale Institutului de proiectari l-a denuntat hotarat pe presedintele sindicatului ca-si instalase o canapea tip Recamier in sala de sedinte. Ideea era ca presedintele sindicatului isi crease un avantaj erotic neprincipial intr-o afacere in care sexul batea de cand lumea functia.

Ca repartiza apartamentele dupa cum avea chef sau ca-si trimitea familia in statiuni de odihna cu bilete dosite de la sindicat era de inteles. Cine nu si-ar fi facut parte, daca avea painea si cutitul? Dar ca profita de un rang, care era ceva trecator, pentru o portie privilegiata, intr-o competitie de serviciu si de amor, in care toti eram prin voia lui Dumnezeu egali, asta nu mai putea fi iertat.

Sedinta de destituire a directorului tehnic s-a terminat logic cu alungarea din Institut, cu patul lui Recamier cu tot, a presedintelui de sindicat. Incidentul n-a fost consemnat in procesul-verbal. Problema Recamierei nu figura pe ordinea de zi, nici macar la "Diverse".
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de