Izbândă pentru Obama

Preşedintele SUA, Barack Obama, a repurtat o izbândă extraordinară prin aprobarea de Congres a pachetului de reforme privind sistemul de asistenţă medicală; este vorba nu numai despre un deziderat care acoperă multe decenii în timp, dar şi de o modalitate de a repara din clivajele sociale ce pot eroda stabilitatea societăţii americane.

Joia trecută, preşedintele american a avut un discurs la New York în care a dat contur măsurilor principale de reformă a sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare în SUA (măsuri ce ar trebui să fie adoptate de Congres în acest an). S-a vorbit despre necesitatea de a limita supraîndatorarea (leverage), de a reglementa operaţiunile cu produse sintetice (derivate), de a asigura transparenţă tranzacţiilor, de a îngrădi operaţiunile speculative etc.

Este de notat că acest discurs a reconfirmat câştigul de cauză pe care abordarea susţinută de Paul Volcker (fost şef al Fed-ului, care este banca centrală a SUA) l-a avut în controversa legată de tratarea sindromului "prea mare pentru a fi lăsat să eşueze" (too big too fail). În discuţii pe care le-a avut înăuntrul şi în afara Administraţiei, Volcker a pledat pentru ca mărimea entităţilor financiare să nu fie ocolită de reglementări, astfel încât politica publică să nu intre într-un fel de "prizonierat" (aşa cum s-a observat şi în această criză), care ar împovăra în mod sistematic bugetul public şi ar perpetua conduita iresponsabilă a unor bănci supradimensionate.

"Regula lui Volcker" a fost evocată de preşedintele Obama în discursul său; ea ar pune oprelişti operaţiunilor speculative ale băncilor, care pot aduce prejudicii de natură sistemică.

Adesea am scris despre problematica reformei sistemului de reglementare şi supraveghere financiară. Doresc în rândurile de faţă să insist asupra a două aspecte desprinse din discursul de joi: pledoaria făcută pentru întoarcerea la raţiune, la responsabilitate şi modul în care desfăşoară activitatea de lobby diverse cercuri de afaceri, industria financiară.

Preşedintele Obama nu a ezitat să folosească termenul de "gambling" (joc, speculaţie) când s-a referit la unele activităţi ale băncilor. Fiindcă, în ultimele două decenii, cele mai multe dintre băncile mari şi-au dezvoltat operaţiunile de "investiţii", de tranzacţionare şi securitizare (transformare de împrumuturi în obligaţiuni), care pot aduce beneficii părţilor implicate în tranzacţii.

Dar, în acelaşi timp, operaţiuni de asigurare contra riscurilor ("hedging") şi altele au căpătat tot mai mult alura unor speculaţii. Iar când cei care fac asemenea operaţiuni influenţează piaţa în mod determinant (sunt "market makers"), daunele colaterale pot fi imense, între acestea fiind de inclus şi amplificarea riscurilor sistemice până la producerea de avarii greu controlabile. AIG oferă cazul cel mai notoriu: cea mai mare companie de asigurări din lume care a ajuns să opereze ca un gigantic fond de risc (hedge fund).

Preşedintele Obama a criticat şi activitatea de lobby a băncilor prin care încearcă să-şi protejeze interese înguste, în dauna celor de ansamblu, ale economiei/societăţii. Altfel spus, sunt nu puţini bancheri care nici acum par să nu înţeleagă cauzele răului, nevoia de întoarcere la responsabilitate, la raţiune, efectele nocive ale valului de dereglementări din ultimele două decenii.

Mai ales că sistemul bancar a fost salvat cu bani publici, că sechelele crizei sunt adânci şi se vor simţi mulţi ani de acum înainte. Componenţa etică a discursului lui Barack Obama este de salutat, alături de întreg pachetul de măsuri anunţate.