x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Izgonirea românilor din ţara lor

0
Autor: Adrian Păunescu 09 Aug 2010 - 00:00
Izgonirea românilor din ţara lor


Pentru imaginaţia mea e prea mult ceea ce se întâmplă. Nici chiar dacă un nebun în febră ar fi pus mâna pe butonul de comandă şi ar fi ordonat gărzilor sale rărirea populaţiei, din raţiuni de purificare a orizontului, nu mi-aş fi putut închipui că el ar fi putut emite un întreg program politic prin care să ceară medicilor, profesorilor (că muncitorii, ţăranii, inginerii oricum nu mai există) să părăsească România.

Dar s-asist la spectacolul trivial şi scârbos al lepădării preşedintelui Băsescu de poporul său, de intelectualii de vârf, pe motiv că nu-i poate plăti, aceasta m-a consternat, m-a adus până la vomă, m-a exasperat. Acest sfertodoct agresiv conduce România de şase ani. Cum a luat, atunci, ţara, şi cum o prezintă acum? El stă strâmb şi ţanţoş, în capul trebii, a preluat prerogative şi şi-a inventat prerogative. Spune basme în public şi noi trebuie să-l credem. Cică şi-ar fi băgat, de exemplu, un beţişor ORL în mărita sa ureche, şi, pentru că vorbea la telefon cu un ministru, n-a observat că folosea partea ascuţită. A beţişorului sau a ministrului? Şi ce beţişor igienic e acela care nu are vată la ambele capete? Să nu fi fost o scobitoare, de era să se întâmple un atentat la viaţa preşedintelui. Dar unde erau gărzile? Cum se achitau serviciile de sarcinile lor? Unii ziceau că până şi un beţişor ORL poate face dreptate.

Dar câte poveşti ne-a tot spus preşedintele până am ajuns la acest faliment, pentru care el, desigur, are toate meritele? I-a intrat în cap, poate pe urechea cealaltă, ideea incomparabilă că i-ar fi mult mai uşor să conducă o ţară fără popor. A şi criticat guvernul pentru ceea ce a numit răul obicei că s-a învăţat cu datul. Dominanta psihică a acestei tragice discordanţe, care a aruncat România undeva între ţările cele mai subdezvoltate ale lumii, e convingerea micuţului creier că EL are o ţară, că EL are un buget, că EL şi guvernul lui au venit de la părinţii lor de acasă cu o avere pe care vagabondul de popor român le-o consumă. Cum ziceau şi bătrânii, când copiii lor plecau la oraş: "Bă, tu să ai grijă să nu-ţi mănânce ăia banii pe acolo!"

Băsescu pur şi simplu s-a săturat să tot dea. La ce-i foloseşte această risipă în beneficiul unor salariaţi care nu sunt mulţumiţi că li se iau numai 25% din lefuri şi a unor pensionari, cărora li se pregăteşte impozitarea ultimei respiraţii, a negrului de sub unghie? De-aia, Băsescu a ieşit în public şi a repetat decizia sa, ca el şi guvernul să nu mai tot dea poporului din averea lor. Băiatul îmbătrânit în rele a mai pus o etichetă pe situaţie: ţară de mâna a doua. A uitat să menţioneze că acestei ţări muribunde, de mâna a doua, chiar el îi este preşedinte. Şi, dacă lucrurile stau aşa, el trebuie să-şi asume partea lui de responsabilitate.

Nici balamucul nu funcţionează corespunzător în România. Şi acolo se intră, probabil, pe pile. Băsescu e afară şi izgoneşte intelectualii ţării din ţară. Nu e un lux prea mare şi prea costisitor pentru un popor să-şi lase banda, care a preluat puterea în România şi n-o mai eliberează din mâinile ei murdare, să arunce medicii afară din ţară? Până de curând, mă gândeam că liderul maxim nu cunoaşte situaţia şi că se va face foc şi pară împotriva izgonitorilor de valori. De unde? Noua doctrină a libertăţii: să plece fiecare de unde vrea, de exemplu medicii, chiar din sălile de operaţii. El e primul care-i uşuie pe profesori, pe medici, pe specialişti, să scape de aceste obsesii comuniste: Grija faţă de om, ocrotirea specialiştilor, crearea unui sistem naţional de valori, când va înţelege.

Mai mult decât atât, în înfierbântarea lui cinică şi clinică, Băsescu se declară supărat pe propriul său guvern, pentru că în ciuda solemnelor făgăduinţe din momentul tăierii salariilor, că de la 1 ianuarie 2011 se va reveni la salariile vechi, pe primul-ministru şi pe câţiva dintre naivii dar lacomii săi subalterni i-a luat gura pe dinainte şi au promis că salariile se vor îmbunătăţi măcar cu 10%. Ce fulgere au traversat ochii Băsescului, cu privirea lor stereo şi răzbunătoare! Nici 10% n-ar fi normal să promită. Bulibaşa devenise gelos pe ciracii săi, care luaseră în serios, cât de cât, un angajament oficial. Şi s-ar putea să cadă Guvernul Boc pentru demagogică generozitate. Şi mai e ceva iritant pentru Băsescu: medicii pot prelungi viaţa suferinzilor. Doamne fereşte! Până când?

Dar hai să cercetăm dacă nu cumva pentru toată această perioadă de coşmar Băsescu a primit toate onorurile, toate salariile, toate favorurile de care s-ar învrednici, în mod normal, orice preşedinte legitim. Aici şi în străinătate, pretutindeni unde i-a poftit inima, Băsescu a cheltuit mai mulţi bani decât oricare altă instituţie a ţării. Şi-a construit şi o uriaşă putere ilegitimă, cabinetul prezidenţial, pe care a înjugat-o unor interese personale şi de partid, de nici ministerele nu puteau sta în faţa comisiilor speciale prezidenţiale, despre care nu vorbeşte Constituţia, pe care nu le îndreptăţeşte nici o lege. Toate cheltuielile directe ale preşedintelui şi cele din largul sos prezidenţial au fost suportate, fără nici o transparenţă explicită, de poporul român. Pentru medici, pentru ingineri, pentru specialişti, pentru profesori, pentru toţi cei investiţi cu o anumită semnificaţie în tabla valorilor n-au existat niciodată bani.

Pentru Băsescu şi pentru camarila lui s-au găsit mereu bani. De unde aceşti bani ai protipendadei? Din deposedarea medicilor, profesorilor, specialiştilor, pensionarilor, ţăranilor, muncitorilor, bugetarilor! De altundeva de unde? Şi iată că, de ani şi ani, secretul cioroiului care izgoneşte medicii şi profesorii din ţară, pe ideea că n-are bani să le dea, se păstrează intact. Serviciile secrete se umflă, beţişoarele igienice ORL ameninţă viaţa preşedintelui. Dar şi mai tare se simte ameninţarea intelectualilor. Deşertificarea, în toate planurile, a României, are un dirijor neiertător. Este Traian Băsescu. România, ora închiderii definitive!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de