x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jaf de identitate

0
Autor: Marius Tucă 13 Oct 2006 - 00:00

Era o superba zi de toamna in care eu nu mai puteam sa demonstrez ca sunt eu, in care eu puteam sa spun ca sunt altcineva, mai putin ca sunt eu.



Am fost jefuit intr-o superba zi de toamna: 11 octombrie 2006. Mi-au fost furate documente, insemnari, idei, buletinul, permisul de conducere, stiloul si cartile de vizita. Dintr-o data, intr-o parcare, la marginea orasului, m-am trezit fara identitate. Eram tot eu, dar nu mai aveam nici un act prin care sa atest acest lucru. Un hot mi-a furat identitatea. Daca ar fi venit la mine cineva si mi-ar fi cerut "actele la control", nu i-as fi putut oferi nici macar certificatul de nastere. Era o superba zi de toamna in care eu nu mai puteam sa demonstrez ca sunt eu, in care eu puteam sa spun ca sunt altcineva, mai putin ca sunt eu. Inca era cald afara, mai era si ceva lumina pe strada, si as fi putut sa incep o alta viata din momentul acela. Sau as fi putut sa caut pe cineva care sa ma recunoasca. Sa depuna marturie ca sunt eu, ca nu e altcineva, sa ma ajute sa-i conving pe ceilalti ca nu ma dau drept altcineva. Ca nu sustin ca sunt ceea ce nu sunt. Luna inca nu rasarise, sau poate nu se vedea, puteam sa apuc pe un drum nou, sa capat o noua identitate, sa-mi aleg un nou nume si s-o iau de la capat ca si cand n-as fi existat pana atunci. Sa caut un loc nou, un oras nou, in care sa nu ma mai cunoasca nimeni si sa incep sa fiu altcineva. Se intuneca incet-incet in acea frumoasa zi de toamna si eu inca nu ma hotarasem ce sa fac, cine sa fiu. Sa raman eu, sa-mi recapat identitatea sau sa devin altcineva?, ma tot intrebam undeva la marginea orasului si, cumva, la marginea lumii. Fusesem jefuit de identitate de o jumatate de ora si nu stiam incotro s-o apuc, pe unde s-o iau. Si atunci, dintr-o data, intr-o superba zi de toamna mi s-a facut teama cand mi-am dat seama ca nu-i usor sa devii altcineva si mi s-a facut frica atunci cand am realizat cat de greu imi este sa fiu eu...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de