x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

James Bond la bătrăneţe

0
Autor: Andrei Bacalu 26 Aug 2007 - 00:00
James Bond la bătrăneţe


Am fost, ca mulţi alţii din generaţia mea, un iubitor al romanelor lui Ian Fleming, creatorul agentului secret 007 din serviciul secret al majestăţii sale britanice, posesor al permisului de asasinat.

Am fost, ca mulţi alţii din generaţia mea, un iubitor al romanelor lui Ian Fleming, creatorul agentului secret 007 din serviciul secret al majestăţii sale britanice, posesor al permisului de asasinat. In interes de serviciu, desigur. De ce oare? Bond nu este nicidecum un model demn de imitat.

Analizat de Kingsley Amis, Bond se dovedeşte a fi un simplu instrument, o ghioagă mănuită mai mult sau mai puţin orbeşte de un guvern chinuit incă de nostalgii imperiale. Mereu triumfător, cel puţin in ultimul capitol, in lupta sa cu agenţi comunişti, cu monştri megalomani şi chiar cu un soi de precursori ai terorismului global, el rezistă la tortură, depăşeşte orice obstacol, cucereşte orice frumuseţe.

Băutor foarte serios (peste jumătate de sticlă de tărie pe zi), de regulă sub formă de cocktailuri Martini cu votcă. Fumător inveterat (peste 40 de ţigarete speciale pe zi), aprinse cu o brichetă Ronson Varaflame. Nu este foarte preocupat de condiţia sa fizică (face gimnastică dimineaţă), consumator de măncăruri grele şi nesănătoase. Rareori utilizator de stimulente precum benzedrina, niciodată infricoşat de ameninţările duşmanului, mereu gata de o nouă confruntare.

Bond este schior şi alpinist, scafandru şi pilot de curse, rasist şi şovinist, anticomunist convins. Orfan, in căutarea unei figuri paterne, este pe deplin increzător in şeful serviciului secret, M. Mereu preocupat de femeile pe care trebuie să le cucerească, dar dispus să se descotorosească de ele fără regrete.

Bond a avut şi incă mai are succes. Ancorat pe vecie in mentalitatea anilor ’50 ai secolului trecut, oricăte gadgeturi moderne ar folosi, el rămăne un fel de antierou longeviv. Chipuri mult mai complexe, Dennis Hillier (creat de Anthony Burgess), Scylla şi Babe (eroii lui William Goldman), Jonathan Hemlock şi Nicolai Hel (imaginaţi de Trevanian) şi-au pierdut din farmec.

Era nevoie de un nou erou. Nou, dar care să nu prea semene cu James Bond. El a apărut in romanul lui Joseph Garber, "Whirlwind", se numeşte Charlie McKenzie şi a fost descris de căţiva cronicari agresivi drept un Bond geriatric. Răutate gratuită. Charlie are vreo 50 de ani, este văduv, cu trei copii (doi băieţi şi o fată) şi doi nepoţei, de curănd ieşit din puşcăria in care l-au aruncat manipulaţiile unor politicieni mai mult decăt veroşi.

Charlie (observaţi folosirea diminutivului, strict refuzată de Bond) este reangajat pentru a captura o agentă a Rusiei (nu de la vechiul KGB, ci de la modernul FSB!) in a cărei posesie se află un misterios component electronic.

Pe vremea lui Bond agentele secrete se mulţumeau să fie frumoase şi seducătoare, uneori bătăuşe. Irina este insă campioană olimpică la scrimă, işi pregăteşte un doctorat in matematică şi a absolvit cu brio o academie postsovietică de spionaj.

Abandonată de şefii ei, aliată de nevoie cu Charlie, plină de iniţiativă şi competentă, Irina nu mai este urmărită de tradiţionalii KGB-işti cu dinţii lor de metal, pălăriile şi costumele fără formă, rănjetul sadic şi accentul monstruos.

Duşmanii sunt acum mercenari de toate neamurile, conduşi de un rasist sud-african (printre puţinii eroi negativi posibili in vremurile noastre de corectitudine politică) sadic, laş, iubitor de operă, lipsit de gust. Ce se poate mai rău?

Au rămas departe ospeţele sardanapalice ale lui Bond, Hillier şi Hel. Deşi nu foarte bătrăn, Charlie se găndeşte de două ori inainte de a mănca incă o gogoaşă umplută cu cremă şi o alege pe cea care i se pare mai puţin nocivă pentru sistemul sau cardiovascular.

Alcool? Numai de nevoie. Căt despre fumat, nu mai fumează nimeni, nici măcar eroii negativi, nimeni.

Bond primea dosare cu pagini dactilografiate pe hărtie subţire, Charlie işi ascunde documentele prin hăţişurile internetului, ajutat de un hack-er numit Sledgehammer, adică Barosul. Bond ajungea la destinaţie ameninţănd piloţii avionului cu un pistol capturat de la duşman. Charlie face la fel, dar este ajutat de fiul său, medic şi pilot amator, dar şi de adevăraţii piloţi ai avionului răpit, pe care aproape că ii convinge de dreptatea cauzei sale.

Bond primeşte cu măndrie laudele şefilor săi şi uneori işi ia o scurtă vacanţă insoţit de frumoasa din povestea respectivă. Charlie işi primeşte drepturile la pensie şi se retrage după căsătoria fiului său cu spioana cuminţită.

Iar lingoul de ceramică şi alte materiale exotice furate de Irina şi recuperate de Charlie vor face sau nu vor face invizibile avioanele de luptă ale viitorului. Oare mai contează asta?

Citeşte mai multe despre:   editorial,   bond,   charlie

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de