x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jobs. Steve Jobs.

0
Autor: Cristian Crisbăşan 04 Mar 2011 - 13:56
Jobs. Steve Jobs. Cristian Crisbăşan/


154758-mg-3887.jpgPoate că dacă nu ar fi primit numele fa­miliei adoptive JOBS, Steven Paul (năs­cut pe 24 februarie 1955 în San Fracisco, California) nu ar fi ajuns să schimbe lumea aşa cum a făcut-o. JOB, în engleză, în funcţie de context, în­seam­nă: muncă, serviciu, ocupaţie, po­zi­ţie, comerţ, carieră, post, meşteşug, vo­­ca­ţie, scop, întreprindere, operaţiune, afa­­cere, lucrare, datorie, rol, proiect, func­ţiune, misiune, responsabilitate, sar­­cină, asigurarea necesităţilor vieţii. JOB însă mai înseamnă şi hoţie, sparge­re, jaf, escrocherie sau lovitură.

Asta mă duce cu gândul la titlul unui excelent articol scris de Leander Kahney şi publicat în revista Wired în martie 2008: „How Apple Got Everything Right By Doing Everything Wrong”. (http://www.wired.com/techbiz/it/magazine/16-04/bz-apple).

Azi, când scriu acest articol, Steve Jobs împlineşte 56 de ani. Şi se pare că este pe moarte. Nu ştiu dacă atunci când articolul va fi publicat Steve va mai fi în viaţă sau nu. Dar nu contează.

Mi-am petrecut toată ziua documentându-mă despre viaţa lui şi istoria Apple Computers. Am dat totul la o par­te şi mi-am spus că vreau să scriu des­pre Steve cât încă este în viaţă şi mai ales despre cum a influenţat viz­i­u­nea lui viaţa mea. Adică, să urmez unul dintre principiile fundamentale ale vi­zi­u­nii şi creaţiei sale: „The care for the end user”. Tot ceea ce a creat a făcut-o por­nind invers, de la utilizator către pro­­ducător. Una dintre ideile lui a fost să creeze un computer care să fie la fel de uşor de folosit ca un prăjitor de pâi­ne. Şi a reuşit, deşi nu a jucat deloc după regulile industriei. Cu alte cuvinte, a făcut totul bine, făcând totul pe dos.

„Designul este cum funcţionează un lucru, nu cum arată”, spunea Steve. El nu a vrut să facă computere pentru toa­­tă lumea. A vrut şi a reuşit să creeze ce­le mai bune computere din lume pentru o anumită categorie de oameni care gân­­deau diferit şi care, mai presus de toa­­­te, erau caracterizaţi prin creativita­te şi gândire divergentă. Majorităţii oa­me­­ni­lor le place să se complice inutil – con­­fun­dă complex cu complicat şi simplu cu simplist, simţindu-se mai confor­ta­bil cu vechile probleme decât cu noile so­­luţii. Steve a creat produse pentru oa­­menii care vor altceva: o simplitate func­ţi­o­nală care să le ofere libertatea de a mer­ge mai repede, mai departe, cău­tând mereu soluţiile noi. El nu avea timp să „se creadă” un geniu sau o ve­de­­tă, pen­tru că avea mereu multă trea­bă. Nu şi-a propus ţinte financiare şi de marke­ting, ci, de exemplu, a spus oda­­tă simplu: „O să revoluţionez industria mu­zi­cii”.

Şi a făcut-o prin iPod şi prin iTunes. Am fost unul dintre primii oa­­meni din Ro­mânia care în noiembrie 1990 au pus mâ­na pe un computer „Mac”. Tot ce şti­am despre computere se re­zuma la „du­la­purile” acelea ro­mâ­neşti numite Felix C256. Şi da, acum, du­pă 21 de ani, pot să spun că intrând în logica designului cre­a­­tiv propusă de Steve mi-am dat seama că mă identi­fic cu ea şi că, astfel, mi-a schimbat viaţa. Dacă computerul este cea mai mare in­ven­ţie a secolului al XX-lea – atunci Steve Jobs i-a dat adevăratul sens: o scu­­­lă simplă, prietenoasă, fru­moa­să, dar funcţională, care să te ajute să faci lu­­­cruri importante pentru tine. Cum ar fi să-ţi marcheze viaţa, schimbându-ţi mo­­dul de a vedea, gândi şi înţelege. Şi Steve m-a mai învăţat ceva ne­pre­ţu­it: dacă e simplu, funcţional şi cum îţi tre­­buie, atunci nu poate să iasă decât frumos.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de