„Jos Guvernul Năstase!”

Zilele astea mă delectez – când am timp – cu ştirile despre Autostrada Soarelui. Mai bine zis cu ştirile despre cei 14 kilometri din autostradă care nu fost terminaţi pentru că n-au fost în­cepuţi. Şi nu se ştie nici când vor în­ce­pe lucrările acolo dar, oricum, mai de­vreme de 2014 nu se vor termina, după cum susţin experţii. În fond nici nu e rău, ar fi cam la zece ani distanţă de la momentul când s-au terminat lu­crările la ceilalţi o sută şi ceva de ki­lometri, atunci, pe vremea guvernului Năstase şi în plin „sistem ticăloşit”.
Toată situaţia asta îngrozitoare e, de­sigur, din vina mea. Pentru că aş fi pu­tut să termin tot sau să nu încep ni­mic. Dar aşa, am lăsat guvernărilor ur­mă­toare toată povara asta pe cap, adi­că şase ani în care n-au putut cons­trui 14 kilometri.

Multe lucruri care se întâmplă azi îşi au rădăcinile în perioada gu­ver­nă­rii Năstase şi, deci, răspunderea îmi revine. De pildă aderarea la Uni­unea Europeană, negociată atunci, capitol cu capitol, până la final. Dacă nu terminam negocierile, Ro­mânia nu intra în UE şi Traian Bă­ses­cu nu se mai consuma, public, că nu ab­sorbim fonduri europene. Şi nu ne mai controlau şi monitorizau cei de la Bruxelles – pe justiţie, pe vămi, pe competiţie.
Practic, cam tot ce se întâmplă în această perioadă conduce la conclu­zia că guvernul Năstase e de vină pentru tot ce s-a întâmplat rău după 2005.

Se prăbuşeşte economia? Scad salariile? Ies oamenii în stradă? Pre­ţu­ri­le alimentelor o iau razna? Apare ime­diat un pedelist sfătos şi ridică de­getul: Să ne amintim de perioada Năs­tase! Să nu repetăm greşelile! Să nu ajungem iar acolo! (Adică – v-aţi prins – la scăderea inflaţiei şi la creş­te­re economică de opt la sută).

În vămi sunt ridicaţi vameşii cu camionul şi cu elicopterul Smurd pentru fapte de corupţie? Cu siguran­ţă sunt vameşii lui Năstase. Pe acolo au trecut, fără îndoială, bideurile  din Zambaccian. Dacă nu intram în NATO în timpul guvernării lui,  ne pă­zeam altfel  frontierele, nu ne lăsam pe tânjeală pentru că avem aliaţi să ne apere. Şi nu ne mai lua în răspăr Sarkozy cu problema romilor şi se­cu­rizarea frontierei. În treacăt fie spus, am discutat şi rezolvat în bună mă­su­ră problemele legate de romi în 2003, chiar cu Sarkozy, pe vremea aceea mi­nistru de Interne. Dar, vor spune ana­lişti portocalii, de ce n-a rezolvat atunci Năstase şi problemele de acum? Oare nu din vina lui s-a amâ­nat, zilele astea, vizita ministrului nos­­tru de Externe  la Paris?

Când scriu toate astea constat că o bună parte din guvernul Năstase mai e, de fapt, la putere, cu excepţia lui Năstase, evident. Nu dau liste cu nu­me şi nici nu discut acum traseele ur­mate de unul sau de altul, dar mulţi dem­nitari de atunci sunt demnitari şi acum, de partea actualei puteri. Inclusiv pentru că a fost o perioadă care a ge­nerat experienţa administrativă şi apa­riţia unei generaţii de administra­tori. Poate nu neapărat de caractere...

Pentru actuala putere, „guvernul Năs­tase” e o entitate obsesivă. De fapt, PDL a luat naştere demonizând abe­­rant acea perioadă şi a guvernat chi­­nuit şi inutil, cu privirea întoarsă me­­reu spre anii 2001-2004. Proble­me­le nerezolvate în acei ani au rămas ne­­re­zolvate (vezi cei 14 kilometri din Do­brogea) dar au apărut probleme noi, „originale”, evident nerezolvate, la rândul lor. Dar pedelistul adevărat nu se sperie de atâta lucru. Iar dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe Tom Ga­la­gher... El ştie că Năstase e de vină pen­tru toate astea şi ne-o va spune tot mai răspicat în anii care vin. Ră­mâ­­ne de văzut, însă, câţi îl vor mai asculta...