Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
n) 'Da’, ce, vreti sa stati pe scaunul meu?', il intreaba, schimonosindu-si figura, judecatorul pe un avocat trecut de 60 de ani. 'Nu, am fost indestul pana mai ieri!', ii raspunde acesta mirat de insolenta 'onoratului'. Uneori se intampla ca frustrarea sa ia si astfel de forme josnice, pocind chipul Justitiei. Frustrarea are pricini felurite, resentimentele rabufnesc din te miri ce in sala de judecata. Ba neimpliniri personale si profesionale, ba betesuguri nevindecate, ba invidii scelerate, ba iluzia ca in 'tronul' acela facator de verdicte ai puteri dumnezeiesti, ba stricaciuni sufletesti ireparabile, ba nestiinta de carte.
Monstri in roba! Basca tineretea excesiva a corpului de magistrati, si, adesea, proasta lor formare, lipsa de masura a multora. Apucaturile de vataf ori tonul smecheresc sunt semnul inadecvarii magistratului, nepotrivirii sale cu nobila misie. Judecatorul-satrap, ce mai oribilitate! Judecatorul-unealta (mereu voluntar sa indeplineasca comenzile politice), judecatorul-negustor - 'cobilitarii', vorba lui Petre Pandrea – (pentru care sentinta e marfa), judecatorul-arivist (dispus la orice compromis in goana dupa functii), judecatorul-infatuat (intotdeauna scarbit sa respire acelasi aer cu avocatii si justitiabilii) si judecatorul-procuror (a carui singura preocupare e confirmarea rechizitoriului) sunt alte specii ale oribilitatii de care pomenesc.
O justitie normala presupune eleganta in solemnitate si atenta cumpanire, nicidecum revanse viscerale. Prejudecatile n-au ce cauta in hotararile judecatoresti, iar politetea inseamna tocmai cei sapte ani de-acasa. Insii de dincolo de piedestalul judecatorului merita, cel putin formal, respect, intrucat romanii au imaginat acest demers cu origini divine in vestminte sacrosancte. Fiindca, oricum, parafrazandu-l pe acelasi tragic avocat-scriitor, juristii, si cand se detesta, o fac cordial. Asa ca unii dintre purtatorii de robe judecatoresti n-au de ce sa se teama, nu doreste nimeni sa le traga scaunul de sub fund! Iar destui au sezut inaintea lor acolo si au impartasit aceeasi soarta. Si poate cu aplecare sporita.
n) Sala e aproape pustie. Presedintele completului anunta inceperea dezbaterilor. Avocatii depun concluzii intinse pe vreo suta de pagini si acte doveditoare care sa le sustina punctele de vedere. Dosarul pare complicat si complex. Sedinta se incheie, si judecatorii se retrag sa delibereze. Peste un sfert de ora se intampla sa aflu de pe 'burtiera' ecranelor televiziunilor de stiri ca recursul a fost respins. Cand or fi citit toti ditamai materialul apararii si cand il vor fi inteles? Macar de-ar fi mimat orisicat ca stau si cugeta. Din orgoliu profesional, nu de altceva. Asa, a parut o dezgustatoare executie publica, pe graba suspecta si nedemna. Judecatorul nu e totusi calau... Imi vin in minte iarasi vorbele memorabile ale judecatorului-condeier Gheorghe Buzatu, stins nu demult la Baia Mare: 'Judecatorul este fiinta rara ce se aseamana cu Dumnezeu. Sau cu Diavolul... Aveti grija! Nu stim cine locuieste inlauntrul nostru.
Va doresc sa nu semanati cu nici unul, daca e cu putinta. Ramaneti om. Ati fi un nemaipomenit magistrat...'. Iata, deci, ca mica reforma a invins justitia, activistii oranj pot rasufla usurati! Raportul de tara e taman bun sa ajunga pe masa stapanilor de la Bruxelles. Romania numara acum si niscaiva condamnari importante, nu i se va mai reprosa ca se preocupa doar sa aresteze corupti si sa-i lase liberi apoi. Euro-comisarii o vor mangaia pe crestet si-i vor da, ca rasplata, o bucata de zahar. Cu o mana, ca-n cealalta au biciul cu care o vor plesni mai incolo, ca, deh, motive se gasesc cu nemiluita!
n) Candva, renumitul avocat Istrate Micescu a schimbat roba de avocat cu zeghea de inculpat. In fata completului, a ales sa nu se apere (fiindca istoria dementa nu-i permitea), ci sa le arate judecatorilor cine sunt ei de fapt. Asadar, el le-a povestit parabola cu paunul si cioara, care, in zicerea lui Petre Pandrea, l-au chemat pe 'porcul iesit in cale, «plin de rapan si paraziti», sa decida care din cele doua pasari este cea mai frumoasa, urmand ca celei invinse sa i se scoata ochii. Bucurandu-se de favorurile ciorii, care-i ciugulise parazitii, porcul o declarase pe ea castigatoare. Intalnindu-se cu privighetoarea, paunul plansese apoi cu «lacrimi de sange»: Nu-mi pare rau ca cioara a fost decretata mai frumoasa decat un paun. Imi pare rau ca am fost judecat de un porc'. Ei bine, aflati ca si azi se intampla ca paunii, oricum pe cale de disparitie, sa fie judecati de... porci!
n) Nu va speriati, judecatori sunt si aici, nu numai la Berlin! Ii privesc cu un soi de evlavie si-i pretuiesc dezinteresat pentru adancimea impartialitatii lor competente si nestirbite de vremurile demente... Unii sunt tineri, altii in plina maturitate, cativa – ailalti, cu experienta, s-au pensionat prematur satui sa fie batjocoriti de guvernanti –, la capat de cariera. Au o noblete a gestului care impune condescendenta si sunt rigurosi ca niste nemti, desi zambesc afabil. (Nu va incredeti niciodata in zambetul cinic al judecatorului, e mai inselator ca ranjetul basescian, caci ascunde o ticaloasa sete de razbunare!) N-au imbracat toga ca sa-si razbune infirmitatile launtrice, ci sa imparta o dreptate discutabila, indiferent de vremi. Sunt oameni alesi, haraziti sa-i judece pe semenii cazuti in pacatul penal, si, ca urmare, o fac cu omenie, deoarece altcumva e canibalism judiciar. Un zambet ivit la momentul potrivit, un cuvant tamaduitor la o rascruce a procesului si-o pricepere innascuta de a stabili dozajul de articole si alineate inseamna mai mult decat politia sedintei si isteriile de mahala...
