Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Oamenii obişnuiţi, care nu pot mişca in sprijinul lor luminile rampei, n-au altceva de făcut, la intrarea intr-o sală de judecată, decăt să bată un set de cruci mănăstiresşti, să scuipe de trei ori in săn şi să invoce pronia cerească.
Oamenii obişnuiţi, care nu pot mişca in sprijinul lor luminile rampei, n-au altceva de făcut, la intrarea intr-o sală de judecată, decăt să bată un set de cruci mănăstiresşti, să scuipe de trei ori in săn şi să invoce pronia cerească.
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Săptămăna trecută a readus reforma Justiţiei (nu cea a poporului, de la TVR, ci aceea instituţională), ca subiect principal, in dezbaterea publică. Patru au fost evenimentele marcante in domeniu: noua expertiză contabilă in "dosarul Flota", decizia CSM in privinţa activităţii procurorului Doru Ţuluş, reintoarcea "cazului Zambaccian" la DNA şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in procesul "Ştefănescu versus Romănia". Analizăndu-le pe rănd, atăt căt poate permite spaţiul alocat unui editorial, poţi doar să te cruceşti că o ţară a Uniunii Europene poate avea un asemenea hal de Justiţie. Şi, la pachet, să constaţi, fie şi printr-o generalizare uşor forţată, că oamenii obişnuiţi, care nu pot mişca in sprijinul lor luminile rampei, n-au altceva de făcut, la intrarea intr-o sală de judecată, decăt să bată un set de cruci mănăstiresşti, să scuipe de trei ori in săn şi să invoce pronia cerească.
"Dosarul Flota", unul cu profunde implicaţii politice, ale cărui cercetări s-au intins de-a lungul cătorva regimuri politice, era unul dintre cele două "cuie" (al doilea e casa din Mihăileanu) din cauciucurile maşinii prezidenţiale. Tema principală a dezvăluirilor vizează beneficiile sau, după caz, paguba romănilor după instrăinarea la bucată a flotei. O primă expertiză contabilă, soldată cu trimiterea in judecată a nu mai puţin de 80 de persoane (printre care şi fostul ministru al Transporturilor Traian Băsescu), printr-un rechizitoriu finalizat in anul 2004, reţinea un prejudiciu de peste 300 de milioane de dolari. A doua expertiză in acelaşi dosar a fost comandată de săritorul procuror-şef Daniel Morar şi finalizată la trei ani după momentul electoral care ne-a adus preşedinte-jucător. Autorii ei, nişte oameni care evident că au terminat aceeaşi şcoală cu primii şi s-au ghidat pe acelaşi cadru legislativ, trag, insă, concluzia că Romănia nu doar că nu a pierdut nimic din "afacerea Flota" (deci nu există prejudiciu), ba, dimpotrivă, a avut şi niscaiva beneficii (inclusiv de ordin social) de pe urma ei. Nu am nici priceperea şi nici căderea de a mă pronunţa care dintre cele două expertize, ale căror rezultate diferă totuşi cu peste 300 de milioane de dolari, este cea corectă (dacă o fi vreuna), dar nu pot să nu mă intreb retoric-idiot căţi cetăţeni ai Romăniei şi-au pierdut in instanţe averea sau libertatea pe baza unor documente strămbe cu pretenţii false de rigoare. Singura certitudine a acestui dosar politico-economic e aceea că Romănia nu mai are nici măcar o urmă a sutelor de vase din ceea ce odinioară alcătuia flota ei comercială.
Verdictul secţiei de procurori a CSM in cazul procurorului Doru Ţuluş este emblematic pentru ceea ce inseamnă solidaritatea de castă. Deşi, cu o săptămănă inainte, plenul CSM aprobase, in unanimitate, concluziile controlului desfăşurat la DNA, care descoperise grave abuzuri, nereguli şi chiar ilegalităţi flagrante, votul reprezentanţilor procurorilor in CSM in sprijinul colegului lor (şi impotriva ministrului Justiţiei) a fost unul evident politic. Din fragedă copilărie am invăţat zicala "corb la corb nu-şi scoate ochii", dar statuarea prin vot a ilegalităţilor, in chiar instituţia supremă a magistraturii, parcă aduce deja a sfidare a regulilor bunului simţ. In acelaşi registru s-ar putea incadra şi "cazul Zambaccian", unde fostul premier a reclamat, ani de zile, o sumedenie de abuzuri ale procurorilor DNA impotriva lui şi a familiei sale. Iată că, intr-un final, după decizii consecutive ale Curţii Constituţionale şi, respectiv, Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul s-a intors de unde a plecat, adică la DNA, cu toate probele compromise şi cu reluarea cercetării aproximativ de la zero. Evident că nimeni nu va fi găsit vinovat, evident că banii cheltuiţi de procurorii anticorupţie vor fi trecuţi la pierderi colaterale in această cauză cel puţin la fel de politică precum "dosarul Flota".
Procesul "Ştefănescu versus Romănia", căştigat de un fost director din Transporturi la 11 ani după ce fusese dat afară de ministrul de atunci (intămplător, acelaşi Băsescu), este un emblematic. Ani de zile, funcţionarii publici au fost ţinte perpetue ale batjocurii politicienilor care s-au ghidat după principiul mafiot "noi, ai noştri, restul, afară". Iată că perseverenţa unui om, care s-a bătut pănă-n pănzele albe (intinse de văntul legalităţii taman la Starsbourg), a demonstrat că mai există dreptate pe Planeta Pămănt. Rămăn, insă, in urmă, rănile adănci şi destinul răvăşit ale unui cetăţean a cărui principala vină era că-l enervase anterior pe un politician. Sunt nişte realităţi crude, pe care mi-e teamă că nici despăgubirile pe care le va primi, nici postul pe care va fi reincadrat nu le vor putea şterge vreodatăâ¦
Săptămăna trecută a readus reforma Justiţiei (nu cea a poporului, de la TVR, ci aceea instituţională), ca subiect principal, in dezbaterea publică. Patru au fost evenimentele marcante in domeniu: noua expertiză contabilă in "dosarul Flota", decizia CSM in privinţa activităţii procurorului Doru Ţuluş, reintoarcea "cazului Zambaccian" la DNA şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) in procesul "Ştefănescu versus Romănia". Analizăndu-le pe rănd, atăt căt poate permite spaţiul alocat unui editorial, poţi doar să te cruceşti că o ţară a Uniunii Europene poate avea un asemenea hal de Justiţie. Şi, la pachet, să constaţi, fie şi printr-o generalizare uşor forţată, că oamenii obişnuiţi, care nu pot mişca in sprijinul lor luminile rampei, n-au altceva de făcut, la intrarea intr-o sală de judecată, decăt să bată un set de cruci mănăstiresşti, să scuipe de trei ori in săn şi să invoce pronia cerească.
"Dosarul Flota", unul cu profunde implicaţii politice, ale cărui cercetări s-au intins de-a lungul cătorva regimuri politice, era unul dintre cele două "cuie" (al doilea e casa din Mihăileanu) din cauciucurile maşinii prezidenţiale. Tema principală a dezvăluirilor vizează beneficiile sau, după caz, paguba romănilor după instrăinarea la bucată a flotei. O primă expertiză contabilă, soldată cu trimiterea in judecată a nu mai puţin de 80 de persoane (printre care şi fostul ministru al Transporturilor Traian Băsescu), printr-un rechizitoriu finalizat in anul 2004, reţinea un prejudiciu de peste 300 de milioane de dolari. A doua expertiză in acelaşi dosar a fost comandată de săritorul procuror-şef Daniel Morar şi finalizată la trei ani după momentul electoral care ne-a adus preşedinte-jucător. Autorii ei, nişte oameni care evident că au terminat aceeaşi şcoală cu primii şi s-au ghidat pe acelaşi cadru legislativ, trag, insă, concluzia că Romănia nu doar că nu a pierdut nimic din "afacerea Flota" (deci nu există prejudiciu), ba, dimpotrivă, a avut şi niscaiva beneficii (inclusiv de ordin social) de pe urma ei. Nu am nici priceperea şi nici căderea de a mă pronunţa care dintre cele două expertize, ale căror rezultate diferă totuşi cu peste 300 de milioane de dolari, este cea corectă (dacă o fi vreuna), dar nu pot să nu mă intreb retoric-idiot căţi cetăţeni ai Romăniei şi-au pierdut in instanţe averea sau libertatea pe baza unor documente strămbe cu pretenţii false de rigoare. Singura certitudine a acestui dosar politico-economic e aceea că Romănia nu mai are nici măcar o urmă a sutelor de vase din ceea ce odinioară alcătuia flota ei comercială.
Verdictul secţiei de procurori a CSM in cazul procurorului Doru Ţuluş este emblematic pentru ceea ce inseamnă solidaritatea de castă. Deşi, cu o săptămănă inainte, plenul CSM aprobase, in unanimitate, concluziile controlului desfăşurat la DNA, care descoperise grave abuzuri, nereguli şi chiar ilegalităţi flagrante, votul reprezentanţilor procurorilor in CSM in sprijinul colegului lor (şi impotriva ministrului Justiţiei) a fost unul evident politic. Din fragedă copilărie am invăţat zicala "corb la corb nu-şi scoate ochii", dar statuarea prin vot a ilegalităţilor, in chiar instituţia supremă a magistraturii, parcă aduce deja a sfidare a regulilor bunului simţ. In acelaşi registru s-ar putea incadra şi "cazul Zambaccian", unde fostul premier a reclamat, ani de zile, o sumedenie de abuzuri ale procurorilor DNA impotriva lui şi a familiei sale. Iată că, intr-un final, după decizii consecutive ale Curţii Constituţionale şi, respectiv, Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul s-a intors de unde a plecat, adică la DNA, cu toate probele compromise şi cu reluarea cercetării aproximativ de la zero. Evident că nimeni nu va fi găsit vinovat, evident că banii cheltuiţi de procurorii anticorupţie vor fi trecuţi la pierderi colaterale in această cauză cel puţin la fel de politică precum "dosarul Flota".
Procesul "Ştefănescu versus Romănia", căştigat de un fost director din Transporturi la 11 ani după ce fusese dat afară de ministrul de atunci (intămplător, acelaşi Băsescu), este un emblematic. Ani de zile, funcţionarii publici au fost ţinte perpetue ale batjocurii politicienilor care s-au ghidat după principiul mafiot "noi, ai noştri, restul, afară". Iată că perseverenţa unui om, care s-a bătut pănă-n pănzele albe (intinse de văntul legalităţii taman la Starsbourg), a demonstrat că mai există dreptate pe Planeta Pămănt. Rămăn, insă, in urmă, rănile adănci şi destinul răvăşit ale unui cetăţean a cărui principala vină era că-l enervase anterior pe un politician. Sunt nişte realităţi crude, pe care mi-e teamă că nici despăgubirile pe care le va primi, nici postul pe care va fi reincadrat nu le vor putea şterge vreodatăâ¦
