Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un bîlci politic de genul celui în legătură cu cercetarea de către justiţie a unor parlamentari a ajuns să nu mai uimească pe nimeni. Bîlci pentru că o reglementare strîmbă, aproape hazlie, lasă la dispoziţia parlamentarilor decizia de a permite justiţiei să ancheteze colegi de-ai acestora în legătură cu fapte care n-au nici în clin, nici în mînecă cu demnitatea lor publică. Pot fi trădători de ţară, pot fi corupţi, pot comite chiar şi infracţiuni de drept comun, doar colegii lor parlamentari decid dacă să fie cercetaţi sau nu!
Un bîlci politic de genul celui în legătură cu cercetarea de către justiţie a unor parlamentari a ajuns să nu mai uimească pe nimeni. Bîlci pentru că o reglementare strîmbă, aproape hazlie, lasă la dispoziţia parlamentarilor decizia de a permite justiţiei să ancheteze colegi de-ai acestora în legătură cu fapte care n-au nici în clin, nici în mînecă cu demnitatea lor publică. Pot fi trădători de ţară, pot fi corupţi, pot comite chiar şi infracţiuni de drept comun, doar colegii lor parlamentari decid dacă să fie cercetaţi sau nu! De parcă ar fi supraoameni, şi nu ca noi, ceilalţi! Neprimind aprobare de cercetare, două dosare vizîndu-i pe doi deputaţi au fost deja închise. Scandalul provocat a făcut ca, în cazul a doi senatori, să se adopte o decizie contrară, de asigurare a continuării cercetărilor de către justiţie. În aceste speţe, pisica trece în ograda justiţiei înseşi. Se va vedea ce consistenţă au dosarele instrumentate de procurori, indiferent de incriminări. Şi ce vor hotărî în ultima instanţă judecătorii, care, vai!, în atîtea cazuri înfrîng munca poliţiştilor şi procurorilor cu decizii care-i scot basma curată şi pe cei mai vajnici infractori.
Nu mai departe în timp şi spaţiu, ci chiar în dosarele cu pricina, departamente ale aceluiaşi segment al justiţiei au ajuns să se contrazică în dauna actului de justiţie. DNA (care se ocupă cu corupţia) nu a găsit acte de corupţie – şi a decis neînceperea urmăririi penale – în cazul celor instrumentaţi de DIICOT (care se ocupă cu spălarea de bani şi crima organizată) pentru trădare şi subminarea economiei naţionale, de parcă s-ar găsi unii care trădează aşa, de florile mărului, şi nu pentru niscai foloase necuvenite. După scandalul provocat, decizia DNA a fost revocată şi cercetările vor continua (în legătură cu ce?!). Şi totuşi, toate acestea sînt probleme de rangul doi, poate extrem de susceptibile de a face vîlvă, dar nu de importanţă majoră în legătură cu faptul
că justiţia nu prea este în România şi cu impactul acestui fapt asupra economiei.
Există cel puţin trei faţete ale aceluiaşi impact grav pentru economie, din cauza absenţei justiţiei. Însuşi faptul că în România există o atît de puţină economie, să zicem, "oficială", la o atît de multă economie subterană – cu toate efectele destabilizatoare ale unei asemenea stări de lucruri pentru bugetul public şi securitatea socială a forţei de muncă – constituie integral produsul absenţei justiţiei. A unei justiţii care, chiar dacă "fizic", nu-şi face treaba! Că în România se fură anual din banul şi avutul public cam 5-6 miliarde de euro şi, în afara hoţilor de găini, nimeni practic nu este descoperit, investigat, judecat şi condamnat, reprezintă expresia poate cea mai pregnantă a incapacităţii şi incompetenţei justiţiei, precum şi a cîrdăşiei acesteia cu infractorii, cu infractorii atît cu sabie, cît şi cu infractorii cu gulere albe! În sfîrşit, dacă eterna şi fascinanta Românie este o ţară a corupţiei fără corupţi, faptul se datorează integral justiţiei. Ca şi în celelalte cazuri, nici politicul nu este de vină în legătură cu corupţia fără corupţi atît pe cît este justiţia, prin neintervenţionism şi colaboraţionism deliberat.
Şi apropo de impactul asupra economiei, să nu ne mirăm că unii ne sfidează din maşini şi vile de lux, în timp ce nu există autostrăzi, şosele, apă curentă, canalizări, spitale, şcoli, săli de spectacole, bazine de înot etc. etc.
