Justiţie demnă de caltaboşii lui Remeş

O astfel de justiţie şi astfel de “oameni ai legii”merită să fie asociaţi cu caltaboşii lui Remeş.Maţ urît mirositor, garnisit cu usturoi din belşug ca să-l dreagă! Perfect compatibil cu caltaboşul şi moralistul preşedinte Băsescu.

Consiliul Superior al Magistraturii avertizează public DNA că scurgerea în presă a filmului “Remeş şi caltaboşii” e de natură să compromită actul de justiţie. Aşadar, în ograda justiţiei s-a petrecut ceva grav, care să merite o atenţionare publică. Dintr-un anumit interes, DNA şi-a prejudi­ciat un dosar în lucru. În faţa acestui fapt grav, marele CSM se dovedeşte însă impotent. Incompetent. Inspecţia sa judiciară nu a putut stabili cine a multiplicat CD-ul pe care era înre­gistrat filmul şi cine l-a trimis la TVR. Eşecul, neputinţa sau dezinteresul sînt mascate în atenţionarea publică a DNA şi gata, CSM s-a spălat pe mîini! A făcut justiţie! Şi-a jucat rolul de model profesional şi moral pentru breaslă! A arătat norodului că este forul “superior” capabil să facă justiţie în interiorul său!

Domnul Morar este cu atît mai mult interesat să lămurească scurgerea de informaţii din Direcţia pe care o conduce. Cu atît mai mult cu cît sînt voci care afirmă că nici un procuror DNA nu are voie să comunice cu presa, altfel riscă pierderea sluj­bei, potrivit unui ordin intern semnat de dl Morar. Ca atare, dacă filmul a plecat din Direcţie, fără semnătura domnului Morar nu a plecat. Altfel, şeful DNA ar fi făcut anchetă internă, ar fi găsit vinovatul şi l-ar fi sancţionat. Domnul Morar dovedeşte, dimpotrivă, un tupeu extraordinar, protestînd faţă de atenţionarea CSM, întrucît ar “culpabiliza grat­uit” Direcţia Naţională Anticorupţie. 

Nu era cazul ca procurorul-şef al DNA să facă nici exerciţii de PR, nici să arate ce şef bun este şi cum îşi apără instituţia. Rolul dumnealui era să apere dosarul despre care CSM spune că a fost pus în pericol de scurgerile de informaţii. Or, domnul Morar a mai arătat ce interesat este de calitatea dosarelor întocmite de DNA şi cînd precedentul raport al CSM a avertizat că procurorii anticorupţie dau soluţii neconforme cu legea penală. Şi cînd dosarele au început să se întoarcă de la instanţe pentru a fi refăcute.

Aceeaşi grijă a dosarelor bine făcută cred că o are şi doamna Kovesi, mai ales cînd un Iacobov, unul dintre rechinii care au ţinut refrenul anticorupţie al campaniei lui Traian Băsescu din 2004, a fost ţinut de procurorii DIICOT trei luni în arest degeaba! El este achitat astăzi pentru că faptele de care era acuzat fie nu există, fie nu sînt prevăzute de legea penală.

Doamna Kovesi e fermă însă cînd trebuie să-l sancţioneze pe procurorul Nastasiu pentru fuga

lui Omar Hayssam. Just, dar tîrziu. Nu poţi să nu întrebi de ce acum? Să fie lipsit de relevanţă că

Nastasiu începuse să-i cheme pe la Parchet pe oamenii preşedintelui pentru a-i întreba de o anume valiză cu patru milioane de euro suspectă de intrare în Palat ca dar din partea ALRO? Tîrzie şi această “revoltă” a domnului Nastasiu, pe care probabil fapte care vor ieşi vreodată la iveală îl vor dezbrăca de haina de erou pe care se străduieşte să şi-o confecţioneze acum, redîndu-i-o pe cea de umil supus.  

O astfel de justiţie şi astfel de “oameni ai legii” merită să fie asociaţi cu caltaboşii lui Remeş. Maţ urît mirositor, garnisit cu usturoi din belşug ca să-l dreagă! Perfect compatibil cu caltaboşul şi moralistul preşedinte Băsescu. Cel care nu se lasă împiedicat nici de ziua justiţiei, nici de momentele festive de la Cotroceni – nici chiar de mişcările lascive ale proaspetelor intrare în magistratură care se înghesuie să se fotografieze cu el – şi critică judecătorii corupţi, magistraţii care au legături cu lumea interlopă, procurorii care întocmesc dosare superficial sau care se cred James Bond şi transmit informaţii presei. Nu-mi amintesc să-l fi auzit pe preşedintele României condamnînd la fel de vehement “scăparea” în presă a filmului Remeş atunci cînd ea s-a produs. Nu a tunat şi fulgerat împotriva justiţiei la televizor.

Nu l-a atenţionat public pe domnul Morar. Dimpotrivă! A stîrnit hohote de rîs anunţînd că “îl roagă pe cel care a dus CD-ul sau filmul sau pe ce suport a fost dus la TVR să spună de unde a primit materialul”. Iar omul – nesimţit – nu a răspuns rugăminţii aşa de frumoase a preşedintelui.

Dincolo de ridicolul situaţiei de mai sus, lipsa de reacţie la criticile recente ale preşedintelui, faţă de care nici presa nu a mai manifestat interesul de altădată, e în strînsă legătură cu lipsa de autoritate morală a preşedintelui cînd e vorba de justiţie. Şi nu m-aş referi aici numai la Flota sau Mihăileanu. M-aş referi mai degrabă la lipsa de respect faţă de însăşi lege, faţă de însăşi o hotărîre judecătorească. Ministrul Băsescu a refuzat să pună în aplicare sentinţa definitivă a Curţii de Apel Bucureşti care-l obliga să-l reangajeze în minister pe fostul director Ştefănescu. Omul a mers pînă la CEDO, a cîştigat, iar ministerul trebuie să-i plătească daune morale. Peste ani, primarul Băsescu nu a fost deloc impresio­nat de o altă hotărîre judecăto­rească: cea care refuza să-i recunoască drept moştenitori ai familiei Bragadiru pe cei care revendicau imobilul CICLOP de pe Magheru. La o lună după ce pierdeau în instanţă, aceştia cîştigau însă clădirea de la primarul Băsescu. Pentru care se dovedeşte încă o dată că justiţia e bună doar cînd îi convine lui.