x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Katalin Varga - să nu te uiţi

0
Autor: Cristina Bazavan 13 Iun 2009 - 00:00

Katalin Varga e un film făcut de niciunde, cu bani puţini şi gânduri bune. Un domn care s-a născut într-un sătuleţ din Marea Britanie, s-a plictisit de viaţa lui monotonă şi a venit în Europa de est unde i se părea mai interesant.



Locuieşte la Budapesta, predă engleza în Slovacia, se numeşte Peter Strickland şi, pentru că îi place filmul, s-a gândit să încerce regizoreala. S-a întâlnit cu Oana Giurgiu la un festival, ea a fost impresionată de dorinţa lui, i-a finanţat pelicula şi, prin casa de producţie Libra Film, a băgat-o în malaxorul profesioniştilor. I-a făcut un afiş impecabil (poate cel mai bun afiş de film românesc făcut vreodată), l-a dus la Berlin, a avut norocul să ia un Urs de argint pentru sound design şi de aici încolo uşile îi sunt deschise. În curând intră în cinematografele din toată ţara, e marketat ca o coproducţie româno-maghiară cu un regizor britanic (s-a filmat în România, e finanţat de români, actorii din rolurile principale sunt de la Teatrul Maghiar din Cluj), are premiu la Berlin, aşa că pare a fi filmul românesc care a unit popoarele şi a mişcat munţii din loc.

Dar nu-ţi spune nimeni că regizorul e debutant, că n-are nici cea mai mică şcoală în domeniu, doar pasiune şi entuziasm. Iar când te uiţi la film, care e un fel de copie tristă şi nefericită a Baltagului, eşti şocat de unele soluţii regizorale care par exerciţii de anul I. (Umbra unuia dintre personaje în cadru ca să sugereze că ascultă o conversaţie, racorduri alambicate - plouă, nu plouă, e vis sau e realitate, povestea nu e susţinută, nuditatea e ca să bifeze nişte lucruri).

Singurul lucru bun la filmul Katalin Varga e chiar Katalin - adică actriţa din rolul principal, care susţine frumos ce are de spus şi de făcut. Hilda Peter e actriţă de teatru, premiată, şi dacă Peter Strickland are de mulţumit cuiva, atunci trebuie să-i mulţumească ei.

Apoi Oanei Giurgiu că i-a îndeplinit visul şi îl şcoleşte ce şi cum să răspundă în interviuri de-l pune lângă Tarantino sau Lynch (n-are nici o legătură cu nici unul, doar preferinţele din copilărie) şi îi marketează pelicula ca la carte, deşi el are doar carte de engleză - limba care nu se regăseşte în film.

Nu vă pierdeţi timpul uitându-vă la Katalin Varga, însă dacă vreţi să înţelegeţi cum funcţionează sistemul şi cum poţi poziţiona-promova-lansa un film tranformându-l într-un succes, uitaţi-vă la ce se întâmplă cu promovarea acestei pelicule. E o lecţie bună despre cum se poate face bici.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de