x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Keep walking!

0
Autor: Marian Nazat 09 Feb 2007 - 00:00
Keep walking!


Privirea i se incetosa, dezghetandu-se. Abia se stapanise sa nu sparga obiectele din jur. I-ar fi prins al naibii de bine sa se descarce de tensiunea adunata in ultimul timp. Apropie cu mainile tremurande un vas drag si citi cu atentie cuvintele frumos caligrafiate pe una dintre fete: "KEEP WALKING". Parca le vedea pentru prima oara. Avu o revelatie nebanuita. KEEP WALKING!... da, dar spre ce si cu cine?

Se inserase de-a binelea peste Palatul Cotroceni si-o liniste apasatoare pogorase in gradina dimprejur. Cerul parea un fund de balta, malos si cenusiu. Stelele toate cazusera parca undeva, departe de Romanica noastra, si se stinsesera vremelnic. Un hau rasturnat, intunecos si necuprins, gata sa se pravale si sa urgiseasca acest coltisor de vrajba.

Biroul prezidential, pitit in pantecul constructiei brancovenesti, era inundat de lumina. O lumina opalina, cu vinisoare fosforescente, amestecate de-a valma. Raschirat in scaunul inalt al mesei de lucru, Presedintele privea in gol. Ratacit si siberic. Sedea asa de minute bune si se intreba, ros de manie, cum de-i scapase situatia de sub control. Cum de fusese posibil ca lucrurile s-o ia razna atat de repede... Injura cu naduf, clipind nervos din pleoapele ce-i atarnau obosite. Daca n-ar fi taraganat-o cu alegerile anticipate, acum nu mai statea la mana vacaroilor si vadimilor din Parlament, mama lor de "motani" securisti! Nu degeaba o tinuse intruna cu nevoia relegitimarii legislativului, care nu era defel portocaliu! Tipase degeaba, cu venele de la gat umflate de furie, caci partenerii din alianta nu-l intelesesera. Sau, cine stie?, se ferisera sa-i faca pe plac, speriati sa nu care cumva sa devina prea puternic. Simtise inca de la inceput ca majoritatea parlamentara ii va fi potrivnica si-i va monitoriza, amplificandu-le, "alunecarile constitutionale". Iar pentru un presedinte-jucator, canoanele Constitutiei nu-l puteau impiedica sa se implice unde-i dicta instinctul ce-l dusese atat de sus in stat. Si nici nu-i era in fire sa intre docil in fisa postului, cam plicticoasa si impotriva temperamentului sau navalnic, structural insubordonat. Iubea strada si carciuma, distractia si scandalul, viata in general, cu stridentele ei pline de adrenalina. Intre anchetele judiciare, televizate si supervizate, adversarii se prefacusera ca sunt in deruta, ca nu mai conteaza in batalia politica, iar el isi irosise vremea gadiland gloata pe la subsuorile nadusite si nespalate. Se amagise aiurea ca nasitul sinistratilor si geamparalele estivale ori spriturile in direct il vor apropia decisiv de norod si-l vor distanta in sondajele de opinie. Condusese, in cei doi ani, cu un ochi la sondaje si cu celalalt la "Marele Licurici". Il subapreciase pe premier si nu gandise vreodata ca insul aparent mototol si necarismatic, pe care-l carase dupa el in campanie, ca pe un copil de trupa, il va infrunta pe fata, cu o insolenta rece si calculata. Lovi incontrolabil masa cu pumnul si tistui, printre dintii ingalbeniti de tutun, vorbe nebisericoase. Nu-si ierta desemnarea "mincinosului" Tariceanu in fruntea Guvernului, dar era deja tarziu pentru lamentari. Cand isi inchipuise ca e unicul jucator de anvergura pe scena politica de la noi, se trezise incoltit de inamici cata frunza si iarba. Se iluzionase ca intuitia sa infailibila si propria-i cariera il indreptateau sa se comporte asemenea unei starlete razgaiate si populiste. De aici, din demagogica lui purtare, pornisera si condamnarea, la gramada tismaneana, a comunismului, si aratarea cu degetul penal a cercurilor de interese economico-financiare, si luarea in deradere a presei mafiotizate, si infierarea lichelismului politicienilor bastinasi. A cules, dupa cum era firesc, doar furtuna si ceea ce n-a prevazut s-a intamplat: oamenii de afaceri importanti si partidele din opozitie s-au strans laolalta, intr-o fratie de conjunctura fatala, imposibil de imaginat altadata. Fatala pentru el, desigur, amenintat cu suspendarea si cu demiterea ministrilor loiali. Poporul bagase de seama clatinarile lui si maraielile parelnicilor aliati, din ce in ce mai agresive. Ce mai, incetase sa fie in ochii multimii batausul-sef, liderul maidanului politic! Or, in clipa in care prostimea iti adulmeca slabiciunea, esti pierdut! Iar chestia cu telefonul botosist si cu biletul udrist ii determinase pe multi, din interior si de afara, sa-l izoleze, sa-l ingaduie cu neincredere, ca pe un individ cu gura sloboda, nevrednic sa pastreze un secret; incapabil de parteneriate pe termen lung. Era singur si trebuia sa nascoceasca grabnic ceva cu care sa salte iar in sondaje. Insa ce, ca sezonul teraselor era departe, ziaristii nu s-ar da rapiti iarasi, Elena s-a epuizat mediatic, patapievicii si mihaiesii n-au trecere nici la intelectualii firoscosi, daramite la vulgul famelic, ce? Izbi din nou in masa cu pumnul, amintindu-si si de divortul fiicei a mare, divort ce-l afectase in ascuns, ca pe orice tata de fata. Picasera dintr-o data toate pe umerii lui si, de aceea, se balbaise jalnic si gafase lamentabil in saptamanile din urma, captiv in paienjenisul tesut chiar de el in mahmureala succesului din 2004.

Privirea i se incetosa, dezghetandu-se. Abia se stapanise sa nu sparga obiectele din jur. I-ar fi prins al naibii de bine sa se descarce de tensiunea adunata in ultimul timp. Apropie cu mainile tremurande un vas drag si citi cu atentie cuvintele frumos caligrafiate pe una dintre fete: "KEEP WALKING". Parca le vedea pentru prima oara. Avu o revelatie nebanuita. KEEP WALKING!... da, dar spre ce si cu cine?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de