Khmerii portocalii

Eugen Nicolaescu putea, o data in viata, sa-ncerce sa se dea domn. A ales, nici macar surprinzator, sa nu fie suspectat a avea cei 7 ani de-acasa.

Mult trambitata si dezbatuta "reforma" a sistemului de sanatate, pusa-n opera de Eugen Nicolaescu, este un demers evident politic. Daca mai avea cineva vreo indoiala in acest sens, numele celor asezati cu titlu provizoriu in scaunele directoriale ale spitalelor si CV-urile lor spun totul. Operatiunea se poate rezuma la un simplu si eficient "ridicati-va voi ca sa ne asezam noi"; totul, bineinteles, sub faldurile steagului moralitatii...

Trec peste lipsa totala de eleganta in comportament fata de cei demisi a lui Eugen Nicolaescu. Putea, o data in viata, sa-ncerce sa se dea domn. A ales, nici macar surprinzator, sa nu fie suspectat a avea cei 7 ani de-acasa. In loc ca - fie si intr-o ceremonie televizata, asa cum ii place - sa le stranga mana epuratilor si sa le multumeasca de ochii lumii "pentru prodigioasele cariere puse-n slujba tarii", cum a procedat presedintele Basescu in cazul sefilor de servicii pe care i-a "executat" fara nici o remuscare, ministrul Nicolaescu a simtit nevoia sa-i improaste pe doctori cu noroi, sa-i ameninte cu Procuratura si sa-i persifleze.

Ce uimeste insa este faptul ca fruntasul liberal, altfel un tip foarte vocal si hotarat in a-si asuma gesturi politice, nu are suficienta barbatie sa declare ca nu vrea, nu poate si nu are chef sa lucreze cu oameni pe care-i percepe ca fiind apropiati fostei puteri. Ar fi, in definitiv, o atitudine de inteles intr-o tara care traieste sub blestemul ca, o data la patru ani, totul, de la posturi de o importanta infima pana la portofolii ministeriale, sa se-mparta pe citerii strict politice.

Alianta Dreptate si Adevar (D.A.), care ieri a simtit nevoia sa celebreze un an de guvernare taman la Casa Poporului, si-a construit mesajul electoral care a adus-o la putere pe mai multe paliere. Predominanta a fost insa lupta impotriva coruptiei, cu subcapitolul ei intitulat "intrarea in legalitate". Tocmai acest principiu - care a adus portocaliilor o multime de voturi din partea unui electorat satul pana-n gat de abuzurile PSD - a fost calcat in picioare cu o detasare stupefianta in operatiunea de imagine si de epurare pusa-n scena de Eugen Nicolaescu. Nicaieri in lume, o ordonanta (chiar si de urgenta) nu bate o lege organica. In vremea guvernarii PSD, actualii liderii ai coalitiei la putere se intreceau sa condamne, in discursuri politice fulminante, abuzul de ordonante al Cabinetului Nastase. Ajunsi insa in postura de a fi partasi la impartirea cascavalului puterii, portocaliii de mai ieri se comporta fix ca scutierii albastri ai lui Nastase. Exemplul cel mai evident si la indemana este exact Legea spitalelor. Vazandu-se lipsiti de vana politica necesara trecerii prin Parlament a pachetului de legi ale reformei sistemului de sanatate, demers care odata legiferat le-ar fi permis sa schimbe pe cine cu cine doresc, liberalii au apelat la un tertip ieftin. Au amendat Legea la fel de organica a bugetului de stat, introducand, fix pentru acest domeniu sensibil, posibilitatea interventiei administrative a ministrului in managementul unitatilor sanitare pe care le finanteaza. Una dintre marile probleme ale actualei coalitii e ca sta mizerabil la capitolul "competente". Romania da pe-afara de juristi de exceptie. Oricare dintre acestia, in cazul in care ar fi fost consultat, i-ar fi luminat pe khmerii protocalii ca, daca tot vor sa faca functional amendamentul de demis directori, trebuie sa abroge, prin acelasi act normativ, si capitolele privind numirea/ revocarea comitetelor directoare si consiliilor de administratie din Legea spitalelor. Dat fiind ca acest lucru nu s-a intamplat, inclin sa cred ca liberalii au lucrat, ca de obicei, respectand ad litteram sacrul "prin noi insine".

Romania nu duce lipsa de legi. Mai ales dupa intrarea in linia dreapta a cursei aderarii, guvernele care s-au succedat s-au intrecut in a legiui europeneste. O singura lege lipseste, intr-adevar, din colectia Monitorului Oficial. Cea care sa contina doar doua articole. Unul dintre ele trebuie sa prevada ca aplicarea tuturor legilor este obligatorie, iar cel de-al doilea sa fie o lunga lista de sanctiuni in cazul nerespectarii primului. Moralitate fara legalitate nu exista.