x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

L-am creat pe Traian Băsescu?

0
Autor: Petre Roman 13 Aug 2009 - 00:00
Afirmaţia de acum câteva zile a lui Traian Băsescu în calitate de preşedinte al României despre România, "o ţară muribundă", m-a scos din sărite, m-a făcut să exclam din nou: "Asta sună ca dracu'!". Nu de puţine ori am fost interpelat sec de ziarişti şi politicieni, dar şi oameni obişnuiţi cu fraza: "Dvs-tră l-aţi creat pe Traian Băsescu!". Tonul interpelării era oarecum al unui reproş, însoţit adesea de un soi de compătimire, amintindu-mi-se de exclamaţia lui Traian Băsescu: "Petre, eşti cel mai bun!". Uneori am ripostat spunând că nu l-am susţinut pe Traian Băsescu pentru a deveni preşedinte, alteori am zâmbit gândindu-mă că din relaţia mea cu Traian Băsescu am învăţat că viaţa nu prea e generoasă, chiar dacă am fost educat să fiu în primul rând generos în viaţa mea.

Cum am fost spre exemplu când l-am impus pe Traian Băsescu să devină ministrul Transporturilor în Guvernul CDR-PD în decembrie 1996 împotriva respingerii categorice din partea preşedintelui Emil Constantinescu şi a conducerii CDR. I-am adus ca miniştri în primul Guvern democratic ales după Revoluţie pe care l-am format pe Ion Aurel Stoica, Anton Vătăşescu, Eugen Dijmărescu, Adrian Severin, Doru Viorel Ursu, Adrian Năstase, Victor Babiuc şi pe Mugur Isărescu ca guvernator al BNR. Ar fi însă cu totul impropriu să spun că "i-am creat".

E adevărat că pe Traian Băsescu l-am promovat de 5 ori ca ministru al Transporturilor şi drept candidat pentru funcţia de primar general al Capitalei. Dar nu aceste exerciţii politice l-au făcut pe el ca la 3 ani după ce câştiga preşedinţia PD cu moţiunea "O Românie puternică, o Românie social-democrată" să ducă în câteva minute, fără dezbatere, întregul partid în Partidul Popular European, de dreapta.

Însă, aşa cum am afirmat public nu o dată, eu mă situez politic împotriva lui Traian Băsescu pentru prezent, iar nu pentru trecut. Ca preşedinte el a impus ţării un model greşit de preşedinte.

Cuvintele dure, propoziţiile insultătoare, modul de a face politică prin învrăjbire nu au justificare. Un profesor dintr-o localitate de lângă Timişoara îmi spunea: "Cuvintele lui Băsescu arată duşmănie şi îndeamnă la duşmănie".

Într-adevăr, supus procedurii constituţionale de suspendare a preşedintelui, Traian Băsescu anunţa că 322 de parlamentari vor să dea o "lovitură de stat", ba chiar că ar fi şi terorişti printre ei. "Comunistul" Ion Iliescu, supus aceleiaşi proceduri, a decis să-şi ceară scuze pentru afirmaţiile care-i erau imputate de Parlament.

Dacă statul român este într-un fel mai slab azi decât ieri această situaţie i-o datorăm în bună măsură şi lui Băsescu, care nu încetează să atace şi să ironizeze instituţiile statului. În propaganda deşănţată a lui Ceauşescu "prin popor, de la popor, pentru popor" era într-un fel mai mult simţ de răspundere decât în "ţara muribundă" a lui Băsescu. Dacă ar fi să credem în ceea ce spune, Traian Băsescu nu a îmbunătăţit România, ci a făcut-o muribundă, pentru că el i-a amăgit pe români acum 5 ani cu "Să trăiţi bine!". Traian Băsescu nu ştie sau nu acceptă că dobândirea gloriei vine după sacrificiu. Sacrificiul de sine, iar nu pentru sine.

Românii au arătat adesea în istorie o inteligenţă a destinului lor comun. Învrăjbirea ca formă de a face politică şi dispreţul faţă de bunul-simţ şi carte distrug această inteligenţă. Supraabundenţa retoricii, a gesturilor de imagine şi a cuvintelor jignitoare ruinează seriozitatea poziţiei de preşedinte.

Preşedintele României poate fi o santinelă a identităţii naţionale într-o lume globală plină de riscuri. Nu are de ce să fie un "jucător" pe tărâmul identităţii naţionale.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de