x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La cel mai inalt nivel

0
Autor: Tudor Octavian 26 Iun 2006 - 00:00
La cel mai inalt nivel


Centralista il anunta pe director, iar directorul, normal, cheama imediat SRI-ul.

De obicei, SRI-ul vine intr-o ora, insa de data asta se infiinteaza insusi seful adjunct. Si nu intr-un ceas, ci in opt minute. Toata lumea e innebunita: Vasile B. e sunat a treia oara de Bush. "S-astepte sau sa ma cheme mai tarziu - spune Vasile B. din veceu. Ma doare burta. Mai bine sa telefoneze maine." "E chiar Bush?", intreaba buimac ofiterul. "De ce n-ar fi? - raspunde intr-o doara Vasile B. Ce, presedintii nu beau palinca?" Din discutie reiese ca-i insusi Bush. Vasile B. are un fel de verisoara de a doua la Washington. Aceasta e vecina de bloc cu soferul amantei consilierului de stat. Lucrurile se leaga. Palinca de la sofer, pe care verisoara i-o da in fiecare an de Ziua Independentei, fiindca i-a aranjat viza, ajunge la consilierul de stat. Si de aici, prin intermediul unei femei de serviciu cam betive, la presedinte. "Oameni suntem - spune Vasile B . - , i s-o fi facut si lui de palinca."

Pe la trei, centralista e apelata de Putin. "Da-mi-l pe Vasile B. - comanda rusul intr-un soi de moldoveneasca rastita de KGB - , ca am o treaba cu omul vostru." Logic, adjunctul SRI-ului nici nu mai trebuie anuntat. Se infiinteaza in cinci minute, dar Vasile B. e la bufet. "S-astepte - zice el - ori sa ma sune acasa." Functionarii fierb, e informat Cotroceniul, toate serviciile secrete intra in regimul zero, numai Vasile B. discuta linistit cu bufetiera despre marirea de salariu. "Or sa ne dea un amarat de 5%, iar dumneata ai si dublat pretul la ciorba. Pai, e corect?" "Corect, necorect - i-o scurteaza femeia - , mananca fiecare dupa buzunar." Vasile B. e smuls din scaun de trei zdrahoni si dus direct la centrala telefonica. "Putin, Putin - sopteste sufocat de emotie un ins in civil, pe care nu-l cunoaste nimeni, dar caruia adjunctul cel mare ii spune mereu «Sa traiti!» - grabeste-te, Vasile. Vrei sa ne nenorocesti?"

Vasile B. duce receptorul la ureche, face de cateva ori mda, nu, mda, nu, apoi se rasteste la rus: "Ma, esti turc?! Am zis maine, maine sa fie. Suna-ma si tu acasa, nu mai deranja oamenii la serviciu". Lucrurile se explica. Cel putin asa zice Vasile B., care l-a cunoscut pe Putin in timpul unei excursii la Leningrad, in 1967, cand acesta era doar un amarat de agent repartizat la grupul de romani. "Am apucat de i-am dat niste carnati de casa facuti de nevasta-mea si de atunci ma suna mereu. Ar putea sa-si faca la Moscova aia a lui ce carnati vrea, dar are asa, o idee fixa. O pune pe biata nevasta-mea la treaba. Intr-un fel, il inteleg. Nevasta-mea baga mult busuioc, iar la ei busuiocul nu miroase, ca-i tot timpul frig."

In sedinta consiliului de aparare a tarii e discutat cazul V.B. Acesta e numele de cod al lui Vasile B. In ultimul an, a fost sunat de sapte sefi de stat, de un inalt analist de la NATO, de Jirinovski si de un mahar de la FMI. Unul sa-i procure cartofi de Harghita, altul sa puna o pila la primarie pentru retrocedarea unei case, altul sa-l roage de o reteta banateana de cozonaci. Cand SRI-ul ii cere detalii, Vasile B. refuza. "Lasati-i, ma fratilor, in pace. Ne stim de cand erau mici. Si, la urma urmei, Bush si Putin sunt cei care au nevoie de mine. Presedinti, presedinti, dar cam pisalogi."
Citeşte mai multe despre:   editorial,   vasile

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de