Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un popor nu are, cred, părinţi, căci el însuşi e părintele nostru, al tuturor. Însă un popor care se desparte cu obidă de conducătorii săi, mai ales dacă el însuşi i-a ales, e un popor vremelnic însingurat. Aşa au ajuns românii să fie exact ceea ce nu îşi doresc: săraci şi fatalişti, plini de năduf şi sictiriţi. Ultima stare sufletească, a fi sictirit, înseamnă a fi alungat cu înjurături. Aşa pare că simt mult prea mulţi dintre cetăţenii – liberi, acasă sau în străinătate – ai României. Romanul "Princepele" al lui Eugen Barbu – recent reeditat –, care e un fel de basm, după cum avertizează autorul, povesteşte prefacerea unui despot rău, dar melancolic într-unul absolut nemilos. Citând, adică făcând un împrumut din această scriere cu totul remarcabilă, subliniez că povestea e proiectată în spaţiul românesc din epoca fanariotă.
Înainte de a porni pe drumul prefacerii amintite, Princepele face un tablou al domniei sale din care citez: "Ţara, sau ceea ce numim noi ţară, este coruptă până în măduva oaselor. Nu se dobândeşte nici bună ziua fără un bacşiş. Înţelegi? Ştii ce-i acela bacşiş? Nici cu tunurile, nici cu puştile nu poţi face mai mult rău....un scaun care este al jafului. fii nu orice jaf, e jaf de suflet, pentru că, văzând norodul ce corupt e clerul său, nu mai crede în nimic, şi eu de asta am nevoie". A face o trimitere la vremurile de azi e, ca să zic aşa, o excesivă exagerare.
Dar cuvintele citate sună cumva prea amarnic de actual şi ne izbesc ca un miros rău care parcă vine din măruntaiele unei politici conduse fără crez, nici milă, prin impostură, incompetenţă şi hoţie, cu îndărătul la noi, adică în dispreţ faţă de răspunderea la care în mod normal obligă funcţia publică. Spre exemplu, comisionul ce-l încasează Poşta Română în 2011 pentru plata pensiilor la domiciliu este de opt ori mai mare decât ar fi să fie dacă s-ar adopta, firesc, procedura de comision bancar. Din banii aceştia, care până la urmă tot din ai pensionarilor sunt luaţi, se înfruptă "cârcotaşii cei mari" ai puterii. O firmă asociată în Spania cu Poşta Română, care a funcţionat la vedere ca agent electoral PDL în 2008 ca şi în 2009, a sifonat 700.000 ????? mii de euro şi a produs venituri de 30.000! Tot aşa, proiectatele autostrăzi şi drumuri naţionale continuă să fie bugetate la preţuri pe kilometru care depăşesc de trei sau patru ori preţurile normale în Uniunea Europeană.
Duşmanii poporului român nu s-au schimbat. Cârdăşia cârcotaşilor s-a legat şi îşi face mendrele aşa cum şi-a propus. De ce am numit-o astfel? Fiindcă e întovărăşirea făcută fără şovăire, în scopuri de corupţie, a unor oameni veşnic nemulţumiţi de câţi bani câştigă prin furt şi înşelăciune. Ce produce o asemenea politică? Legi şi reglementări cu excepţii şi poteci care permit ocolirea lor pentru cea mai bună formă de a face bani. Mai produce rechizitorii strâmb construite, cu vicii de procedură, care nu pot fi admisibile în justiţie. fii mai produce ceva încă şi mai rău: o administraţie cu valori pervertite, în care nu câştigă cel mai bun, nici măcar unul cât de cât bun, ci acela care s-a hotărât la partid că va câştiga. În toate câştigă din nou PCR, nu partidul comunist, nu, ci "Pile, cunoştinţe, relaţii", ca în vremea comunistă. Aceasta e ţara adusă la cel mai jos numitor comun.
Sunt deci optimist, căci de-acum nu cred să se poată mai rău, ci mai bine. Într-adevăr, abuzurile, degradările şi încălcările de tot felul sunt atât de evidente şi răspândite, încât putem spune că o soluţie politică cu rezultate pozitive palpabile e, logic vorbind, posibilă pe termen scurt. N-ar fi nici imoral, nici demagogic să se facă această promisiune când simpla voinţă sinceră de a înlătura rele generate şi impuse de politică s-ar realiza tot printr-un act politic.
