Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CIORNE
"Astă-vară, cănd era seceta aia nenorocită, cănd prăjeai ouă ochiuri pe asfalt in Piaţa Unirii, iar in magazine nu se ajungea apa minerală, l-am sunat pe Croitoru. Unde vinzi Nicule, zic, apa aia de sub munţii mei prahoveni? A tăcut amărăt, apoi mi-a explicat. Am, zice, un metru cub de aprobări. Am analize făcute in laboratoare din Bruxelles sau Statele Unite ale Americii. Am cumpărat cele mai performante instalaţii de imbuteliere din Italia. Ei şi? Imi pun contre consilierii locali. Nu se poate, zic eu. Da, nu-mi aprobă PUZ-ul. De ce? Poluezi? Tai copaci? Strici frumuseţea zonei? Nimic din toate astea"
"Astă-vară, cănd era seceta aia nenorocită, cănd prăjeai ouă ochiuri pe asfalt in Piaţa Unirii, iar in magazine nu se ajungea apa minerală, l-am sunat pe Croitoru. Unde vinzi Nicule, zic, apa aia de sub munţii mei prahoveni? A tăcut amărăt, apoi mi-a explicat. Am, zice, un metru cub de aprobări. Am analize făcute in laboratoare din Bruxelles sau Statele Unite ale Americii. Am cumpărat cele mai performante instalaţii de imbuteliere din Italia. Ei şi? Imi pun contre consilierii locali. Nu se poate, zic eu. Da, nu-mi aprobă PUZ-ul. De ce? Poluezi? Tai copaci? Strici frumuseţea zonei? Nimic din toate astea"
CIORNE
"Astă-vară, cănd era seceta aia nenorocită, cănd prăjeai ouă ochiuri pe asfalt in Piaţa Unirii, iar in magazine nu se ajungea apa minerală, l-am sunat pe Croitoru. Unde vinzi Nicule, zic, apa aia de sub munţii mei prahoveni? A tăcut amărăt, apoi mi-a explicat. Am, zice, un metru cub de aprobări. Am analize făcute in laboratoare din Bruxelles sau Statele Unite ale Americii. Am cumpărat cele mai performante instalaţii de imbuteliere din Italia. Ei şi? Imi pun contre consilierii locali. Nu se poate, zic eu. Da, nu-mi aprobă PUZ-ul. De ce? Poluezi? Tai copaci? Strici frumuseţea zonei? Nimic din toate astea"
CIORNE
Anul trecut, impreună cu o familie de prieteni, am consumat plăcut căteva zile de repaos la Cheia. Mica aşezare de sub Muntele Roşu şi Zăganu, fermecătoare şi ghiduşă, pare decupată cu foarfeca din harta montană a Elveţiei. Cheia, insă, nu-i tratată, cel puţin la nivelul administraţiei locale, ca o staţiune. E un sat şi atăta tot, aparţinător prin primărie şi impozite de comuna Măneciu. Locuitorul din Cheia, invidiat de cel din satul de centru pentru interesul din ce in ce mai vizibil al turiştilor, e lăsat ultimul la investiţii, iar gătelile administrative lipsesc cu desăvărşire. De altfel, nici Măneciu cu totul nu excelează prin spirit gospodăresc.
Hotelul in care am stat la Cheia aparţine unui om de afaceri. N-aş zice că imi e prieten fiindcă in urmă cu două decenii mi-a fost şef. Oricum n-am cum să nu ţin minte că s-a purtat, in general, omenos cu mine. Revoluţia l-a găsit activist important la Capitală. Il cheamă Nicolae Croitoru. L-am admirat in aceşti ani pentru că, spre deosebire de alţii, nu s-a indesat in politică. A avut bunul-simţ pe care colegi de-ai lui nu-l au, de a nu intra in Parlament, de a nu se face ministru, de a nu deveni şef de stat. El este un activist care nu a trecut din CC al PCR in CC al PSD sau in CC al PD sau PNL. A stat in banca lui. De profesie e psiholog. Şi-a deschis cu nevasta o croitorie in Bucureşti, mai intăi cu căteva salariate, apoi a ajuns la 300. Banii agonisiţi au fost investiţi cu pricepere. N-are datorii la bănci, n-are impozite neplătite la stat. Acum, principala lui afacere este zona hotelieră de la Cheia.
Stănd noi acolo şi depănănd amintiri ne-a istorisit intr-o seară un proiect de-al lui. A cumpărat un teren, mai mult iarbă decăt pădure, la subsuoara unei stănci, din care ţăşneşte vijelios un izvor. Apa, rece şi limpede, e o binecuvăntare. Iese din stăncă şi se pierde din păcate la vale, pănă in Teleajen şi Dunăre. Debitul izvorului este de 600 de litri pe minut. Captez izvorul, zice Nicolae Croitoru, il pun in sticle şi il dau romănilor să bea licoarea lui Dumnezeu. Felicitări, am zis noi. Am un prieten, Octavian Creţu, care se ocupă de minunatele izvoare de la Borsec. Mai sunt, insă, destule izvoare in Carpaţii noştri care ar putea să curgă in sticle.
Astă-vară, cănd era seceta aia nenorocită, cănd prăjeai ouă ochiuri pe asfalt in Piaţa Unirii, iar in magazine nu se ajungea apa minerală, l-am sunat pe Croitoru. Unde vinzi Nicule, zic, apa aia de sub munţii mei prahoveni? A tăcut amărăt, apoi mi-a explicat. Am, zice, un metru cub de aprobări. Am analize făcute in laboratoare din Bruxelles sau Statele Unite ale Americii. Am cumpărat cele mai performante instalaţii de imbuteliere din Italia. Ei şi? Imi pun contre consilierii locali. Nu se poate, zic eu. Da, nu-mi aprobă PUZ-ul. De ce? Poluezi? Tai copaci? Strici frumuseţea zonei? Nimic din toate astea. Hala din sticlă prezintă grad de poluare zero. Nu se taie nici un copac. Totul este perfect ecologic. Ridic standardul zonei. Astăzi 315 milioane de litri de apă pe an se duc pe apa sămbetei, iar oamenii beau de la robinete mizerie. Primăria aruncă la coş sume importante din impozite. Firma mea pierde 250 de mii de euro pe lună. Banii sunt blocaţi. Investiţia, evaluată la 6 milioane de euro, este intr-un punct mort. Statul pierde şi el 1,6 milioane de euro pe an pe care i-ar inregistra din impozitele plătite.
Â
Suntem, zic eu, un stat liberal. Chiar şi Traian Băsescu se dă niţel liberal, cu toate că ii urăşte visceral pe urmaşii Brătienilor. Cum e posibil aşa ceva? M-am interesat cine sunt ăia care votează strămb. Consilierii sunt şi ei oameni. Consilierii sunt parlamentarii locali, aleşi de cetăţeni pentru a-i reprezenta. Pe dracu ii reprezintă! Funcţionează aici o splendidă cărdăşie PSD-PD care administrează neantul şi are o unică religie - şpaga. In spatele lor stă, se pare, un anume Marian Sterian, om de afaceri care nu suportă o investiţie in zonă. El trebuie să ia, eventual, pe nimic, totul. Â Â Â
M-am interesat dacă la Măneciu mai sunt şi alte investiţii in curs. Dacă mai recoltează cineva, cu o investiţie din buzunarul lui, un izvor, să-l pună la sticle şi să mi-l trimită in Bucureşti. Nici vorbă. Am auzit nume de indivizi - Dorobanţu, Despan, Goia, Dragomir, unul care se numeşte Lupu şi e primar cănd PSD, cănd PD. Lupii ăştia n-au mamă, n-au tată, n-au cetăţeni pe care să-i slujească. Ce contează că acea hală de imbuteliere va insemna 70-80 de locuri de muncă pentru cetăţenii din Măneciu? In loc să curgă 600 de litri de apă minerală pe minut, la Măneciu curg 600 de litri de măgărie pe minut.
Vrem capitalism? Da, dar aşa cum am mai scris-o şi altă dată, fără capitalişti.
"Astă-vară, cănd era seceta aia nenorocită, cănd prăjeai ouă ochiuri pe asfalt in Piaţa Unirii, iar in magazine nu se ajungea apa minerală, l-am sunat pe Croitoru. Unde vinzi Nicule, zic, apa aia de sub munţii mei prahoveni? A tăcut amărăt, apoi mi-a explicat. Am, zice, un metru cub de aprobări. Am analize făcute in laboratoare din Bruxelles sau Statele Unite ale Americii. Am cumpărat cele mai performante instalaţii de imbuteliere din Italia. Ei şi? Imi pun contre consilierii locali. Nu se poate, zic eu. Da, nu-mi aprobă PUZ-ul. De ce? Poluezi? Tai copaci? Strici frumuseţea zonei? Nimic din toate astea"
CIORNE
Anul trecut, impreună cu o familie de prieteni, am consumat plăcut căteva zile de repaos la Cheia. Mica aşezare de sub Muntele Roşu şi Zăganu, fermecătoare şi ghiduşă, pare decupată cu foarfeca din harta montană a Elveţiei. Cheia, insă, nu-i tratată, cel puţin la nivelul administraţiei locale, ca o staţiune. E un sat şi atăta tot, aparţinător prin primărie şi impozite de comuna Măneciu. Locuitorul din Cheia, invidiat de cel din satul de centru pentru interesul din ce in ce mai vizibil al turiştilor, e lăsat ultimul la investiţii, iar gătelile administrative lipsesc cu desăvărşire. De altfel, nici Măneciu cu totul nu excelează prin spirit gospodăresc.
Hotelul in care am stat la Cheia aparţine unui om de afaceri. N-aş zice că imi e prieten fiindcă in urmă cu două decenii mi-a fost şef. Oricum n-am cum să nu ţin minte că s-a purtat, in general, omenos cu mine. Revoluţia l-a găsit activist important la Capitală. Il cheamă Nicolae Croitoru. L-am admirat in aceşti ani pentru că, spre deosebire de alţii, nu s-a indesat in politică. A avut bunul-simţ pe care colegi de-ai lui nu-l au, de a nu intra in Parlament, de a nu se face ministru, de a nu deveni şef de stat. El este un activist care nu a trecut din CC al PCR in CC al PSD sau in CC al PD sau PNL. A stat in banca lui. De profesie e psiholog. Şi-a deschis cu nevasta o croitorie in Bucureşti, mai intăi cu căteva salariate, apoi a ajuns la 300. Banii agonisiţi au fost investiţi cu pricepere. N-are datorii la bănci, n-are impozite neplătite la stat. Acum, principala lui afacere este zona hotelieră de la Cheia.
Stănd noi acolo şi depănănd amintiri ne-a istorisit intr-o seară un proiect de-al lui. A cumpărat un teren, mai mult iarbă decăt pădure, la subsuoara unei stănci, din care ţăşneşte vijelios un izvor. Apa, rece şi limpede, e o binecuvăntare. Iese din stăncă şi se pierde din păcate la vale, pănă in Teleajen şi Dunăre. Debitul izvorului este de 600 de litri pe minut. Captez izvorul, zice Nicolae Croitoru, il pun in sticle şi il dau romănilor să bea licoarea lui Dumnezeu. Felicitări, am zis noi. Am un prieten, Octavian Creţu, care se ocupă de minunatele izvoare de la Borsec. Mai sunt, insă, destule izvoare in Carpaţii noştri care ar putea să curgă in sticle.
Astă-vară, cănd era seceta aia nenorocită, cănd prăjeai ouă ochiuri pe asfalt in Piaţa Unirii, iar in magazine nu se ajungea apa minerală, l-am sunat pe Croitoru. Unde vinzi Nicule, zic, apa aia de sub munţii mei prahoveni? A tăcut amărăt, apoi mi-a explicat. Am, zice, un metru cub de aprobări. Am analize făcute in laboratoare din Bruxelles sau Statele Unite ale Americii. Am cumpărat cele mai performante instalaţii de imbuteliere din Italia. Ei şi? Imi pun contre consilierii locali. Nu se poate, zic eu. Da, nu-mi aprobă PUZ-ul. De ce? Poluezi? Tai copaci? Strici frumuseţea zonei? Nimic din toate astea. Hala din sticlă prezintă grad de poluare zero. Nu se taie nici un copac. Totul este perfect ecologic. Ridic standardul zonei. Astăzi 315 milioane de litri de apă pe an se duc pe apa sămbetei, iar oamenii beau de la robinete mizerie. Primăria aruncă la coş sume importante din impozite. Firma mea pierde 250 de mii de euro pe lună. Banii sunt blocaţi. Investiţia, evaluată la 6 milioane de euro, este intr-un punct mort. Statul pierde şi el 1,6 milioane de euro pe an pe care i-ar inregistra din impozitele plătite.
Â
Suntem, zic eu, un stat liberal. Chiar şi Traian Băsescu se dă niţel liberal, cu toate că ii urăşte visceral pe urmaşii Brătienilor. Cum e posibil aşa ceva? M-am interesat cine sunt ăia care votează strămb. Consilierii sunt şi ei oameni. Consilierii sunt parlamentarii locali, aleşi de cetăţeni pentru a-i reprezenta. Pe dracu ii reprezintă! Funcţionează aici o splendidă cărdăşie PSD-PD care administrează neantul şi are o unică religie - şpaga. In spatele lor stă, se pare, un anume Marian Sterian, om de afaceri care nu suportă o investiţie in zonă. El trebuie să ia, eventual, pe nimic, totul. Â Â Â
M-am interesat dacă la Măneciu mai sunt şi alte investiţii in curs. Dacă mai recoltează cineva, cu o investiţie din buzunarul lui, un izvor, să-l pună la sticle şi să mi-l trimită in Bucureşti. Nici vorbă. Am auzit nume de indivizi - Dorobanţu, Despan, Goia, Dragomir, unul care se numeşte Lupu şi e primar cănd PSD, cănd PD. Lupii ăştia n-au mamă, n-au tată, n-au cetăţeni pe care să-i slujească. Ce contează că acea hală de imbuteliere va insemna 70-80 de locuri de muncă pentru cetăţenii din Măneciu? In loc să curgă 600 de litri de apă minerală pe minut, la Măneciu curg 600 de litri de măgărie pe minut.
Vrem capitalism? Da, dar aşa cum am mai scris-o şi altă dată, fără capitalişti.
