x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La două fără un minut fix

0
Autor: Tudor Octavian 16 Iun 2007 - 00:00
Cel mai trist sfărşit al unei poveşti de dragoste mi l-a relatat un arhitect, coleg de birou intr-un institut de proiectare, care marţea, intre 14:00 şi 16:00, dispărea, fiindcă avea oră la amantă.

Toţi ne făceam nevăzuţi din cănd in cănd, unii cu oră la dentist, femeile cu oră la coafor. Ora la dentist mai putea fi amănată, dar ora la amantă nu, deoarece marţea, intre 14:00 şi 16:00, soţul amantei, care era mare ştab la primărie, analiza situaţia cu adjuncţii. In ce consta situaţia, arhitectul nu ştia. Fapt era că ştabul o analiza timp de două ore, exact căt ii trebuia amantului să intoarcă şi el situaţia pe toate părţile cu nevasta ştabului. Multe romane de dragoste, care debutează sub cele mai frumoase auspicii se termină urăt tot din cauza auspiciilor. Tot ceea ce la inceput ii crea arhitectului un sentiment de securitate, după numai un an de program amoros il făcea să ingheţe de frică lăngă infierbăntata doamnă viceprimar.

Al doilea motiv de angoasă era chiar programul. Ajunsesem, mi s-a destăinuit colegul meu de birou, să văd cu ochii minţii, pănă la cele mai intime amănunte, tot ce urma să se intămple, din clipa cănd intram in bloc şi pănă ce inchideam uşa blocului in urma mea. Era ca un film pe care-l văzusem de 100 de ori şi trebuia să mă prefac fericit că-l văd pentru prima oară. Cel mai mult mă neliniştea paralelismul orelor. Cănd doamna suna preventiv la cancelarie şi secretara ii spunea: "Doar ştiţi că marţea de la 14:00 la 16:00 dumnealui nu poate fi deranjat din şedinţă, decăt de şeful cel mare", in loc să mă simt in siguranţă aveam accese de panică. Ce mai incolo, incoace, nu numai că ştiam dinainte ce o să zic şi o să fac minut cu minut la două şi un sfert, la două şi treizeci şi opt de minute, la trei şi cinci, la trei şi unsprezece minute, la patru fără opt minute şi tot aşa pănă ce apăreau pe ecran minunatele cuvinte "The End", "Koneţ" sau "Sfărşit", dar tot cu ochii minţii imi imaginam, minut cu minut, şedinţa de analiza situaţiei a soţului.

Doamna imi spunea "hai să ne distrăm, că mai avem aproape un sfert de oră", iar eu parcă vedeam cum işi strănge bărbatu-său hărtiile in mapă şi cum se uită la ceas, ca să-i rămănă timp şi pentru tras concluziile. Cu găndul, eram mai aproape de el decăt de nevastă-sa.

Cum spuneam, intreaga poveste s-a sfărşit trist. Dar nu fiindcă ştabul ar fi simţit ceva şi ar fi amănat şedinţa, ca să-şi surprindă femeia in flagrant delict. Exact in clipa in care arhitectul se pregătea să o şteargă din birou, ca să fie la 14:05 in patul amantei, arhitectul a fost convocat de viceprimar la tradiţionala sa analiză de marţi, intre 14:00 şi 16:00. La mai mare, i-a urat directorul institutului, cănd l-a urcat pe arhitect in maşină şi l-a trimis la primărie. Ai grijă să analizezi bine!

Ca să vezi ce măgari pot fi uneori bărbaţii, mi-a zis colegul, cănd şi-a incheiat spovedania. Puteam să-i dau un telefon doamnei şi să-i spun cum vine treaba. Dar am preferat s-o sun chiar din biroul secretarei viceprimarului. Şi nu oricănd, ci fix la două fără un minut, cănd se aştepta să sun la uşă.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   cănd,   minut

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de