x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La Famiglia

0
Autor: Lucian Avramescu 15 Apr 2008 - 00:00
La Famiglia


M-am uitat la poza de familie. Personaje la fel de cunoscute: Blaga, Videanu, Boc, Stolojan, Boureanu. Toţi înfăşuraţi în acelaşi fular inutil termic, dar obligatoriu ca simbol, echivalentul unui certificat de virginitate pentru îngeriţe. Aşezaţi în rîndul întîi al pozei, zîmbesc identic. Ciudat, bărbaţi cu fizionomii diferite, departajaţi de burţi, înălţimi şi chelie, se prezintă ca nişte bebeluşi gemeni.



Radu Berceanu este un nume de politician. Unii mă contrazic, apăsînd pe amănuntul că este un prosper om de afaceri. Întrucît nu i-am contabilizat averea, neavînd nici priceperi şi nici interes în această privinţă, mă voi încăpăţîna să-l tratez ca politician. De altfel, prezenţa lui insistentă şi apăsată în televizorul meu de la Sîngeru, unica fereastră prin care mă uit la lumea simandicoasă a politicii, desena un astfel de personaj. De 18 ani, cînd discret ca o şuiţă, cînd gălăgios ca un şarpe cu clopoţei, politicianul fesenist, socialist, social-democrat, democrat, democrat-liberal şi, mă rog, popular a fost prezent. Mulţi spun că prezenţa sa în viaţa politică poate fi măsurată cel mai exact prin modul în care i s-au umflat buzunarele. În marsupiul nădragilor i s-au înghesuit milioane. Pentru un bugetar e un soi de miracol. Minunile de la Maglavit! Mă opresc asupra domnului Berceanu pentru că mi-a intrat în casă cu un discurs care m-a îngrozit. Iată cam ce zicea, de pe scena Sălii Palatului, înfăţişîndu-se cu un fular portocaliu, ca simbol şi zbilţ la gît: "De sus pînă jos, de la preşedinte şi pînă la ultimul primar trebuie să fim aceeaşi familie. N-avem nevoie de aliaţi, n-avem nevoie de alte partide. Aliaţii noştri vor fi alegătorii noştri". Atît şi nimic mai mult. Cu un discurs asemănător cîştiga Hitler prin treizeci şi ceva inima alegătorului neamţ, cu precădere în oraşele mici şi mijlocii. Ce face domnul Berceanu cu această familie care se întinde ca o omletă în cratiţa naţiunii? M-am uitat la poza de familie. Personaje la fel de cunoscute: Blaga, Videanu, Boc, Stolojan, Boureanu. Toţi înfăşuraţi în acelaşi fular inutil termic (afară e cald şi presupun că în Sala Palatului era şi mai cald), dar obligatoriu ca simbol, echivalentul unui certificat de virginitate pentru îngeriţe. Aşezaţi în rîndul întîi al pozei, zîmbesc identic. Ciudat, bărbaţi cu fizionomii diferite, departajaţi de burţi, înălţimi şi chelie, se prezintă ca nişte bebeluşi gemeni. În spate, dar nu prea în spate, în centrul rîndului doi, se agită, riscînd să mişte poza de familie, Elena Udrea. Iată deci marea familie cu care ne ameninţă Radu Berceanu. Tatăl, prezent în privirea avîntată a fiecărui membru al familiei, este Traian Băsescu. Il capo di tutti capi, bosul boşilor, bulibaşa, regele. Nevastă politică, mamă a familiei – Elena Udrea. Doamna Maria nu se vede în poză şi pare a nu juca în acest film. Familia cuprinde unchi, cum ar fi Stolojan sau Stoica, pe mătuşa Sulfina, vărul Flutur, nepotul Boureanu. Caracatiţa, pentru a nu se rupe, are nevoie de sus şi pînă jos de – cum zice Berceanu – aliatul alegător. Intră sau nu intră alegătorul în familie? Păi nu intră. Cum ar veni, el este prostul casei. Vorbitorul însuşi îl defineşte nu ca membru al clanului, ci doar ca "aliat". Cu alegătorul te aliezi pînă cînd cîştigi bătălia. După aceea îţi schimbi numărul de telefon şi nu-l mai cunoşti patru ani. Ce va face domnul Băsescu, dacă visul acesta nazisto-comunist, amintind de anii Stalin – Pauker – Dej, se va împlini? Toţi greii Familiei, luaţi unul cîte unul, sînt tipi doldora de bani. Vor face probabil şi mai mulţi bani. Va fi mai multă democraţie întorcîndu-ne la un singur partid? În Prahova, primari importanţi liberali şi pesedişti, cotaţi cîştigători în sondaje, se retrag din cursă. Se vorbeşte despre şantaj. Pe de altă parte, partidul prezidenţial trimite de ziua fiecărui liberal (inclusiv lui Mircea Ionescu Quintus i-au trimis!) un tort şi o sticlă de şampanie. De unde au datele de naştere pentru mii de oameni? Trebuie să ai acces la documente oficiale. Se împart prin sate ciocolate cu portretul Robertei Anastase. Moda "ciocolatelor Boagiu" din Bucureşti s-a mutat în cătune. Nu vă întrebaţi de unde atît bănet! Uitaţi-vă în poza de familie.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   familie

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de